Unii o ard cu avertismente. Dar nimeni nu mai dă o ceapă degerată pe vorbe. Pentru că dacă dădea, nu ajungeam în situația asta, că avertismente s-au tot dat de ani de zile. La fel, degeaba mai argumentează unii că X, că Y sunt așa și pe dincolo, că încalcă legea, că se încalcă Constituția, că a zis Comisia de la Veneția ceva.
Nimănui nu-i mai pasă. Am trecut de acel punct în care se putea schimba ceva. Vine tăvălugul și nu vom scăpa mulți din calea lui. Suntem pe un curs de coliziune cu Uraganul și nu facem nici cel mai mic efort pentru a schimba drumul!
Cei care ar putea să o facă nu pot, pentru că dacă o fac, o încasează. Și sunt nevoiți să meargă înainte. Unii își dau seama cum se vor sfârși lucrurile. Cei mai mulți, nu. Pentru că am avut grijă să punem în capul mesei pe cei mai proști din curtea școlii. Tari în gură și atât.
Nici măcar combinagii. Arta asta cere inteligență. Doar niște executanți cu IQ subunitar care conduc Titanicul spre aisberg și se mai și laudă cu asta, convinși că lumea cade în fund de admirație.
Atât s-a putut. Pentru că atât i-a dus capul pe români. Pentru că românii te scuipau în față când le spuneai adevărul. Că ăla pe care-l pupă în tălpi o să le-o tragă cu prima ocazie. Nu, nu are cum să fie așa, ești tu prost, noi suntem deștepții nației, noi avem școală, avem facultate, noi nu ne putem înșela. Ei, bine, uite că s-a putut. Într-un mare fel.
Și ca să fie clar: cei mai mulți încă mai cred în povești cu zâne și Feți-Frumoși și o s-o muște din nou cu „răul cel mai mic” și cu candidații mesianici, apăruți să salveze țara în ultima clipă.
