”Fii egoist!”, ”Urmărește-ți propriul interes!”, ”Pune-te pe primul loc, nu te gândi la ceilalți!”, ”Profită cât poți!”, ”Fraier e ăla care dă, nu ăla care cere!” par a fi ”lecțiile” momentului, în timp ce lumea se îndreaptă spre izolare și autodistrugere. Dar acest model de acțiune și comportament nu ar reuși să fie implementat de cei care își pun mereu propriile interese pe primul loc, dacă atitudinea lor nu ar fi acceptată, validată de cei care renunță mereu la ei înșiși pentru ceilalți.
Pe cei dintâi (cei egocentrici, cei care profită, ce care urmăresc doar câștigul personal) îi vom numi ”the Takers” (”cei care iau” / ”Profitorii”, ”Pacienții”), iar pe cei din a doua categorie (cei generoși, cei empatici, cei care muncesc excesiv în beneficiul celorlalți) îi vom numi ”the Givers” (”cei care oferă” / ”Sclavii”, ”Asistentele”).
Chriss Evatt și Bruce Feld, doi autori de orgine americană, au dedicat acestui subiect un volum cu titlul ”The Givers and the Takers” (”Cei care oferă și cei care iau”), publicat în 2010, de Papaya Press, în care găsim descrise în amănunt cele două tipare de personalitate, alături de un set de întrebări care să te ajute să identifici din ce categorie faci parte. De asemenea, autorii au inclus în carte scrisori de la Givers și Takers (cu mărturisiri despre impactul acestui tipar în viața lor), dar și soluții pentru a ajunge la un echilibru între cele două modele de acțiune, pentru că, după cum subliniază Cris Evatt & Bruce Feld, niciunul dintre cele două tipuri de comportament nu este ”cel bun” sau ”cel rău”, de vreme ce ambele pot constitui forme de manipulare în orice tip de relație.
Lumea ”celor care iau” este dominată de ego, putere și competiție, the Takers sunt obișnuiți să comande, să ceară, să obțină, sunt seducători și interesați, în timp ce the Givers sunt preocupați mai mult de sentimentele oamenilor, astfel că un Giver nu va cere direct, ci va sugera ceea ce își dorește de la partenerul său (în orice tip de relație). Trăsăturile dominante care le definesc modul de acțiune ”celor care oferă” sunt empatia, nehotărârea, nevoia de a fi acceptați și atitudinea de non-combat. Sunt firi predominant emoționale, ”people pleasers” (care obișnuiesc să facă pe placul celorlați), pentru că ei cred că astfel vor ”cumpăra” iubire, acceptare și apreciere din partea celor ”în serviciul” cărora se pun de bună voie, adeseori inconștient.
Dar haideți să vedem care este psihologia din spatele celor două tipuri de personalitate. Chiar dacă putem avea unele trăsături din cealaltă categorie, spun autorii, în mod predominant,”fiecare dintre noi s-a născut a Giver sau a Taker, și avem tendința fie să oferim prea mult, fie să profităm, în relațiile cu ceilalți”. ”În orice relație este cineva care iubește și cineva care permite să fie iubit”, majoritatea relațiilor fiind construite dintre un partener Giver și unul Taker, rareori întâlnindu-se cupluri sau parteneriate de tipul Giver – Giver sau Taker – Taker, acest fapt având un efect nociv asupra dinamicii din relații, pentru că, în final, în cele mai multe cazuri, ”Pacientul” / the Taker ajunge să se plictisească de a fi servit constant de ”Asistentă” / the Giver și să se simtă presat, în același timp, de sentimentul de vinovăție și de reproșurile partenerei pentru lipsa de implicare. Deși, în multe cazuri, femeile sunt the Giver, în unele mariaje, arată cercetările desfășurate de autori, soția este ”Pacientul” și soțul, ”Asistenta”.
The Giver este orientat către ceilalți și el se simte iubit atunci când oferă, în timp ce the Taker este focusat mai mult pe sine și se simte iubit mai mult atunci când ceilalți fac lucruri pentru el. The Givers manifestă dificultate în a primi, în timp ce the Takers au probleme în a face acte de generozitate în beneficiul celorlalți, temându-se, adesea, de apropiere și implicare. The Giver consumă o cantitate uriașă de energie în beneficiul partenerului, în timp ce the Taker își conservă energia pentru sine însuși și, în general, o investește în acțiuni pentru câștigul personal.
Într-o relație romantică, a Giver se concentrează pe nevoile partenerului, pentru care face de zece ori mai multe lucruri, spun autorii, decât face partenerul (a Taker) pentru el, fapt pe care ”cel care oferă” nici măcar nu-l observă, focusat fiind pe bucuria de a dărui. Astfel, the Takers, fiind foarte interesați de a-și satisface propriile dorințe și nevoi, se orientează către parteneri care fac asta pentru ei, care investesc energie în a le împlini dorințele și nevoile. Totuși, spun Cris Evatt și Bruce Feld, dragostea adevărată înseamnă a primi și a oferi, necondiționat, în timp ce atitudinea celor două tipuri de personalitate (the Givers și the Takers) este condiționată de reacția partenerului, de la care așteaptă, în schimb, un anumit tip de comportament. ”Adevărata dragoste nu înseamnă manipulare”, punctează semnatarii volumului.
Deși suntem obișnuiți să întâlnim mai mult bărbați Takers, autorii dau și câteva exemple de femei Takers celebre: Cleopatra, Elena din Troia, Maria Antoaneta, Greta Garbo (”Sunt unele femei care își dorsc să se căsătorească și altele care nu vor acest lucru. Nu am avut niciodată impulsul de a merge la altar. Sunt o persoană greu de condus”).
Soluția propusă în finalul cărții, pentru a crea o lume echilibrată, este ca în relațiile noastre interumane ”să oferim celor care oferă și să luăm de la cei care sunt obișnuiți să ia”. Astfel, într-o relație cu adevărat echilibrată, acei Takers care se vor strădui să ofere mai mult vor scăpa de snetimentul de vinovăție care îi apasă iar acei Givers, care vor învăța să primească, la rândul lor, de la ceilalți, vor înceta să mai aibă resentimente față de parteneri și nu se vor mai simți folosiți.
Tu în ce categorie crezi că te încadrezi? Care este modelul tău predominant de acțiune în relația cu ceilalți? Ești generos și empatic sau, mai degrabă, egocentric și dominant? Ești the Giver sau the Taker? Ești Sclavul sau Profitorul, Asistenta sau Pacientul? ”Give to Givers & Take from Takers!”.
