Termocentrala Borzești a fost una dintre cele mai mari uzine de producere a energiei electrice din România și prima mare centrală de termoficare din țară. Situată în cartierul Borzești al municipiului Onești, aceasta a jucat un rol esențial în dezvoltarea industrială a regiunii Moldovei.
Construcția și dezvoltarea termocentralei
Decizia construirii termocentralei a fost luată prin H.C.M. nr. 1638/1952, ca parte a unui amplu program de industrializare a Moldovei. Lucrările de construcție au început în 1953, iar primul grup de 25 MW a fost pus în funcțiune în 1956. Centrala a fost proiectată inițial pentru o putere de 225 MW, dar datorită cererii crescânde de energie, capacitatea sa a fost extinsă succesiv. Astfel, în 1970, centrala ajunsese la o putere instalată de 625 MW, iar ulterior, cu dezvoltarea Termocentralei II Borzești, puterea totală a atins 655 MW.
Pentru a satisface cerințele platformei industriale din zonă, între 1974 și 1980 au fost puse în funcțiune mai multe cazane pentru producerea aburului industrial necesar. Acestea au permis atingerea unei puteri termice instalate de 2198 G.cal/oră în 1980.
Modernizări și transformări
După 1990, Termocentrala Borzești a trecut prin mai multe etape de reorganizare administrativă, devenind parte a RENEL, apoi CONEL și ulterior Termoelectrica S.A. Capacitatea totală instalată a fost redusă la 210 MW, constând într-un bloc de condensație pe hidrocarburi pus în funcțiune în 1969. Planurile de modernizare prevedeau oprirea acestei unități în 2019, urmând ca până în 2020 să fie construită o nouă unitate modernizată.
Importanța și impactul economic
Termocentrala Borzești nu a furnizat doar energie electrică, ci a avut un rol esențial în dezvoltarea economică a regiunii. Onești a devenit primul oraș din România complet termoficat datorită acestei centrale. De asemenea, prin stația de transformare 400/220/110 kV Gutinaș, centrala a devenit un nod energetic crucial pentru nord-estul României, asigurând alimentarea cu energie a unei vaste regiuni.
Termocentrala Borzești a fost un simbol al industrializării României, contribuind la modernizarea și dezvoltarea economică a Moldovei. Deși activitatea sa a fost redusă în ultimele decenii, moștenirea sa rămâne semnificativă pentru industria energetică românească.
