Sincer, am asteptat aceasta campanie electorala ca pe un moment al adevarului pentru români si pentru România. Am lasat deoparte tot ceea ce stiam despre politicieni, despre stilul pacatos si mizerabil al unora, despre indolenta altora si m-am obligat sa gândesc pozitiv pentru ca, nu-i asa, mereu trebuie sa avem speranta. Nu una vaga, utopica, ci speranta in sensul de incredere in capacitatea oamenilor care isi asuma responsabilitatea de a-mi cere sa-l votez. Asteptam cu mare interes idei despre cum se va aseza Bacaul in noua structura regionala care, sa nu uitam, va deveni realitate in mandatul parlamentarilor alesi pe 9 decembrie. Ce vom fi, cum vom fi, ce putem negocia pentru ca Bacaul sa nu ramâna de caruta in batalia Moldovei pentru banii europeni si pentru alocatiile bugetare? Dar parca nimanui nu-i pasa de Marele Joc , cu totii multumindu-se sa se balaceasca in balta statuta a unui provincialism derizoriu. Ieseanul Relu Fenechiu este anuntat ca ministru al Transposturilor si este usor de inchipuit incotro se va inclina balanta financiara a zonei. Ca sa glumim amar, Iasiul e mai aproape decât Suceva lui Flutur, unde s-au dus cei mai multi bani in ultimii patru ani, si poate ceva firimituri or sa cada si in desaga goala a Bacaului. Dar ce pretentie sa ai de la un candidat, culmea, de la USL, care spune cu seninatate de speriat ca Bacaul nu are nevoie de o centura ocolitoare in regim de autostrada de vreme ce pe la noi oricum nu o sa treaca vreodata o autostrada. Asemenea afirmatii te fac sa-ti doresti sa pleci in lumea larga, acolo unde politicenii nu gândesc cu masura mandatului lor, ci cu nevoile copiiilor si nepotilor. La fel de ingusti se dovedesc doritorii de dregatorie si când e vorba despre fondurile europene. In afara de un hei-rup penibil – o sa le atragem de-o sa le mearga fulgii si noua comisionul! – nimic concret nu am auzit. A, se balmajeste ceva de reabilitarea termica a blocurilor, desi in actuala criza europeana este foarte posibil ca fondurile pentru asemenea masura sa nu ajunga prea curând in Bacau. Dar la echipe de consultanti si scriitori de proiecte platiti de stat si pusi la dispozitia primarilor sau micilor intreprinzatori de ce nu s-a gândit nimeni? Si asa avem o droaie de inspectori guvernamentali care nu fac nimic pe bani frumosi, de ce sa nu-i inlocuim cu specialisti utili? La fel de sincer, dupa cât de mare a fost asteptarea acestei campanii, acum vreau sa treaca repede, convins ca si in urmatorii patru ani exercitiul de supravietuire individuala va fi obligatoriu in Bacau, ca peste tot in România. Silviu Brucan, respectul meu pentru realism si clarviziune!