Paşi adăugaţi spre normalitate
A trecut ceva vreme de la reluarea cursurilor în format fizic, încât imaginea clasică a lecţiei, pe care era gata-gata să o uităm din cauza pandemiei, îşi recapătă conturul la care s-a lucrat – cel puţin în ultimele patru decenii în şcoala românească – cu maximă convingere. Nu am asistat la ore de limba şi literatura română, dar am putut emite câteva concluzii din ceea ce înseamnă şcoala de pe micul ecran de la 9 la 10 (pentru gimnaziu) şi de la 15 la 16 (pentru liceu). Câteva lecţii le-am văzut „în direct”, adică în intervalul orar de mai sus (vorba vine, pentru că oricum acestea erau înregistrate), dar cele mai multe le-am găsit pe canalul YouTube al Televiziunii Române.
Ce ar însemna normalitatea
În opinia cadrelor didactice care s-au familiarizat cu filmul unei lecţii temeinic pregătite, normalitatea presupune aşezarea în deschiderea orei a cel puţin trei momente clar definite, uşor de recunoscut din felul în care decurge primul segment didactic. Aproape toate lecţiile încep cu captarea atenţiei, urmată de enunţarea obiectivelor şi continuată cu actualizarea cunoştinţelor.
Să exemplificăm!
Nataşa-Delia Maier, profesoară de limba şi literatura română la Liceul Internaţional IOANID din Capitală, a găsit că nu e deloc nepotrivit ca prima verigă a lecţiei despre interculturalitate să pornească de la numele şi prenumele pe care le poartă. A precizat că „Nataşa” a fost urmarea promisiunii făcute de mama sa unei prietene evreice, iar numele de familie are origine germană. Pentru al doilea eveniment, enunţarea obiectivelor, s-a apelat la formulări directe: „Astăzi învăţăm…”, cvasigenerale: „Direcţii de explorat azi” ori concrete: „Ce ne propunem să ştim la sfârşitul lecţiei”.
O reactivare…
Profesori cu experienţă şi cu o solidă pregătire metodică, propunătorii de la „Teleşcoala” au demonstrat că ştiu înainte de toate care este parcursul psihologic al învăţării, format din trei paşi: identificarea unei realităţi (lingvistice, în cazul nostru), descrierea/ analiza acesteia şi, în final, crearea de situaţii care să probeze însuşirea acelei achiziţii. Că aşa stau lucrurile ne-o demonstrează formularea obiectivelor lecţiei: „să recunoaştem complementul indirect; să precizăm prin ce se exprimă complementul indirect; să creăm contexte cu alte complemente indirecte”.
… şi încă una
S-a constatat că cea mai potrivită formulă de predare a sintaxei este aceea care combină părţile de propoziţie cu subordonatele corespunzătoare, aşa că reluarea complementului indirect a fost urmată imediat de expansiunea acestuia la nivelul subordonatei completive indirecte (lecţia din 5 apr. 2022). În plus, am apreciat tehnica profesoarei (Anca Vlaicu, de la Topoloveni, Argeş) de a apela la un text literar, rezumat în enunţuri cuprinzând complemente indirecte.
Ioan Dănilă
