Start întârziat
O ultimă parte din semestrul I a început pe 3 ianuarie. Reluaseră cursurile gimnaziştii şi liceenii, urmând ca pe 10 ianuarie să le ţină companie clasele I-IV şi grădiniţa. Noi ştiam calendarul acesta, nu şi TVR 2, care a programat în spaţiul emisiunii „Teleşcoala” reprezentaţii de circ. După-amiază, la ora 15, am asistat la reluarea spectacolului care, reuşit fiind, a făcut ca (pre)adolescenţii să aibă de luptat cu o ispită mediatică.
Reluări, însă nu pentru orice!
Vineri, la ora de dirigenţie, altă dezamăgire. Se vorbea, la disciplina consiliere şi dezvoltare personală, despre alegerea unei şcoli, operaţiune care începe, firesc, cu o serioasă cunoaştere de sine. Profesoara mi-era cunoscută (este consilier şcolar la un gimnaziu din Capitală) din ziua de 8 octombrie 2021, când tot la o oră de dirigenţie de pe TVR 2 a mutilat două cuvinte din terminologia unui psihopedagog: introvertit şi extrovertit (rostite de fiecare dată trunchiat: *introvert, respectiv *extrovert). Pe 14 ianuarie 2022 am auzit-o cu aceleaşi minuni: „Când eram elevă la Liceul Pedagogic, eram *extrovertă, dar acum sunt *introvertă”. M-am supărat nu atât pe vorbitoare, cât pe cei ce au privit emisiunea, au remarcat grozăviile lexicale şi nu le-au comentat. (La această rubrică sunt 8 comentarii laudative, adică formale, deci inutile.) Furia mi-a trecut oarecum când am zărit în colţul ecranului că este reluarea ediţiei din toamnă. Filmarea trebuie neapărat înlocuită, pentru că la un moment dat apare o schemă la tablă, în cadrul căreia profesoara scrie cu roşu că personalitatea (eu aş fi zis temperamentul) este constituită de cele două categorii: *extroverţi şi *introverţi. Cuvintele există în limba engleză, dar dicţionarele Academiei Române nu admit decât formele complete: introvertit şi extrovertit.
Semne bune, dar pe jumătate
Ni le oferă o lecţie de matematică pentru clasa a VIII-a (din 16 decembrie), unde profesorul, doctor în ştiinţe matematice, adaugă, spre folosul gimnaziştilor, etimologia unor termeni: de pildă, vector derivă de la latinescul vehere. E bine, dar pentru a fi fost foarte bine, ar fi trebuit prezentate toate formele verbale: veho, vehere, vexi, vectum „a transporta, a purta, a duce (cu sine)”, încât elevul să ajungă la radicalul originar (vect-, din vectum) pentru vector.
O utilă schemă a genurilor literare alcătuieşte titulara ediţiei din 22 decembrie, cu două observaţii însă: o creaţie din genul liric nu exprimă doar sentimente, ci şi idei, iar lectura (de nota 5) a poeziei lui Grigore Vieru dedicată părinţilor nu a reuşit să transmită niciun fior pentru a ilustra sentimentul de dragoste şi respect faţă de aceştia. Încă o bilă albă pentru componenta didactică (prezentarea obiectivelor): „Ce vom învăţa astăzi: a) să identificăm…; c) să comparăm…”
