Teleşcoala noastră (XVII)

Întoarcerea profesorului la uneltele sale

Lăudam în câteva rânduri lecţiile de matematică de la TVR 2 pentru că au în partea de sus a tablei o înşiruire de 10 paşi pe care îi parcurge profesorul, interesat nu doar de ce spune (informaţia transmisă), ci şi de cum spune (tehnica comunicării). Timid la început şi cu fermitate în ultima vreme, remarc cu mulţumire pedagogică (da, există aşa ceva) că şi profesorii de limba şi literatura română sunt atenţi la organizarea metodică a discursului, chiar dacă acesta durează puţin peste 20 de minute. Miercuri, 16 decembrie, tema „Dialogul, în textul nonliterar. Interviul” a fost tratată de C. O. cu obligaţiile didactice fireşti pentru orice profesor. Mai întâi am recunoscut obiectivele lecţiei în următorul pasaj: „La sfârşitul lecţiei, trebuie: – să enumeraţi trăsăturile şi scopul unui interviu; – să clasificaţi întrebările utilizate [,] care asigură progresia unui interviu; să indicaţi formele pe care le poate lua interviul; – să realizaţi un interviu” (min. 3,38; virgula ne aparţine). Metoda propusă: SINELG.

Alegere cu gust

Profesoara a selectat un interviu cu Radu Beligan, publicat de Valentin Silvestru într-o carte a sa. Ambele nume sunt de referinţă în cultura românească. A fost şi un omagiu ocazionat de ziua de naştere a artistului (14 dec. 1918, satul Galbeni, com. Filipeşti, jud. Bacău), iar secvenţa aleasă spre studiere a fost una semnificativă pentru crezul profesional al oricărui actor.

Erata continuă

• Pentru că ne aflam în casa Televiziunii Române şi pentru că tema era teatrul, se impunea cu stringenţă „colorarea” lecţiei cu măcar un minut din arhiva instituţiei: actorul intervievat a interpretat rolul doctorului lui Ştefan cel Mare, Şmil, despre care era vorba în textul citit de C. O. „Mi-e dor să vizionez înregistrarea spectacolului Apus de soare, cu interpretarea lui Radu Beligan” (gândul unui elev, anticipat de profesoara-gazdă). Aşa îi putem atrage pe elevii de clasa a VIII-a să caute Teleşcoala, care merită o audienţă mai bună (a doua zi, erau numai 295 de vizionări ale acestei lecţii).

• „Se alege o temă şi o persoană” (corect: se aleg). • „Teatrul are o funcţie formativă” (ultimul cuvânt din enunţ aparţine terminologiei adulţilor/pedagogilor, şi nu unui preadolescent; mai potrivit era „educativă”). • „Corina numără frunzele ce cad cu voce tare” (regentul grupului „cu voce tare” este verbul „numără”, nu „cad”; soluţii pentru salvarea topicii: a) rescrierea: „Corina numără cu voce tare frunzele ce cad”; b) cu o simplă virgulă: „Corina numără frunzele ce cad, cu voce tare”). • „Permiteţi-mi să vă întreb cât de adânci sunt în biografia dv. rădăcinile pasiunii pentru această artă?” (interogativa indirectă se încheie cu punct, nu cu semnul întrebării; intervenţie în textul autorului).