Teleşcoala noastră (XIV)

Bacalaureatul, sub asediul ultimelor sugestii

I. Fără definiţii!

Se ştie că examenul finalului de liceu este mai mult decât un simplu exerciţiu de reproducere a unor noţiuni, cunoştinţe sau informaţii generale. De aceea nu-şi au rostul definiţiile elementelor de teorie literară, care trebuie asamblate într-un minidiscurs tematic, cuprinzând suficiente argumente pentru a fi credibil în totalitate. Prin urmare, dacă profesorul corector va găsi în lucrarea unui candidat enunţul „Simbolismul este curentul literar care a promovat o nouă viziune asupra actului artistic, opusă naturalismului şi parnasianismului”, îl va cataloga imediat drept rămăşiţă a deprinderilor de lucru din clasa a VIII-a. (La examenul de evaluare naţională este de preferat să fie aşezată definiţia unui gen literar sau a unei specii, dat fiind specificul învăţământului gimnazial, când se produce familiarizarea preadolescentului cu instrumentarul teoretic.) Enunţul va fi regândit şi formulat prin excluderea copulativului „este”, ceea ce obligă la descrierea sau exemplificarea respectivului termen: „Curent literar care a promovat o nouă viziune asupra actului artistic, opusă naturalismului şi parnasianismului, simbolismul se detaşează de alte doctrine literare prin comunicarea emoţiei apelând la sugestii, simboluri şi corespondenţe”.

II. Vedeta punctuaţiei

Într-una dintre ediţiile „Teleşcolii” (TVR 2), profesoara de limba şi literatura română, bine intenţionată, şi-a permis un sfat: „Nu scrieţi până în ultima secundă! Rezervaţi-vă zece minute sau un sfert de oră pentru a vă reciti lucrarea şi a verifica dacă aţi pus toate virgulele!” Dincolo de exclusivismul sugestiei (ce ne facem cu celelalte semne de punctuaţie?), există o indicaţie aproape directă: să fie puse cât mai multe virgule. Poate mai util era să li se precizeze situaţiile frecvente când nu-şi are rostul virgula. Iată câteva:

1. între subiect şi predicat, când apar mai multe elemente explicative, ceea ce face să se piardă legătura dintre părţile principale de propoziţie: „Imaginile lipsite de contur, cultivarea versului liber şi utilizarea unui limbaj aluziv, sunt mijloace de expresie ale simbolismului”; subiectul multiplu „imaginile […], cultivarea […] şi utilizarea […]” respinge virgula dinaintea predicatului nominal „sunt mijloace”;

2. între verbul tranzitiv şi complementul direct: „Poezia simbolistă selectează în cele mai multe cazuri, modalităţi compoziţionale novatoare”; complementul direct „modalităţi” satisface „valenţa liberă” a verbului tranzitiv „selectează”; fără complement, verbul regent suferă de insuficienţă gramaticală;

3. adverbul „totuşi” şi conjuncţiile „deci”, „însă” nu se despart prin virgule (IOOP^v, paragraful 230).