Din nou, cititorii
„Cum a fost posibil să fie uitate frumoasele versuri chiar din poemul «Luceafărul»?”, ne întreabă T. G. „Apoi, am observat că hashtagul este folosit la TV înainte de numirea unui eveniment sau a unui şir de evenimente. Chiar dacă a fost lansat în 2007, mai mult s-a utilizat în ultimii doi ani.”
De la alţi cititori am reţinut încă nişte nereguli ale lecţiei despre… semnele ortografice şi de punctuaţie, din 29 aprilie:
• „Cratima se mai numeşte liniuţă de unire / de despărţire.” DOOM2: Bara oblică „nu este precedată, nici urmată de blanc” (p. XXXIX). Corect: de unire/de despărţire;
• „/–/ din punct de vedere morfologic…; /-/ din punct de vedere fonetic…” Al doilea semn nu mai este linie de pauză, ci cratimă. Corect: /–/ şi iar /–/;
• [ al III-lea] (blancul de după croşetă e nemotivat);
• „I. L. Caragiale, dr., ş.a. .” (al doilea punct de după a din ş.a. este inutil);
• „Ortografia presupune toate regulile de scriere a limbii literare.” Corect: ale (pentru pluralul regulile, şi nu pentru singularul scriere);
• primul obiectiv al lecţiei: „să redactăm texte, utilizând normele de ortografie şi de punctuaţie;” Ultimul obiectiv se încheie tot cu punct şi virgulă, în loc de punct. Din păcate, primul obiectiv a rămas neonorat. Şi când te gândeşti că un elev învaţă scrierea corectă nu atât prin explicarea semnelor respective, cât mai ales prin provocarea la elaborarea de texte cu aceste semne.
Care să fie cauza?
Bănuim că profesorii nu consultă decât DOOM-ul, care nu tratează punctuaţia (OO înseamnă „ortografic”, respectiv „ortoepic”). Pentru a şti, de pildă, unde se pune şi unde nu se pune o virgulă, trebuie deschis IOOP-ul, care probabil pare depăşit (ediţia a V-a a apărut în 1995).
Coincidenţă
Întâmplarea face ca data difuzării pe TVR 2 a lecţiei despre ortografie şi punctuaţie să fie aceeaşi cu data inspectării de către revizorul şcolar Mihai Eminescu a Şcolii din Lipova (singura localitate băcăuană atinsă de pasul poetului), notând: „Gramatica trebuie învăţată nu pe de rost, ci prin dese exerciţii orale şi în scris” (29 apr. 1876).
O gură de aer…
… serioasă au oferit TVR şi MEC dublând spaţiul de emisie începând de luni, 11 mai. Am sărit în sus de bucurie ca tot de acolo să cădem în dezamăgire. A rămas o singură oră (9-10), doar că fiecărei discipline i se alocă 48’, cu două minute mai puţin faţă de o oră de la şcoală. Se vede că diriguitorii nu au citit comentariul unei doamne profesoare cu o respectabilă experienţă la catedră, care cerea televiziunii publice, „plătită de noi”, să acorde patru ore dimineaţă şi tot atâtea după-amiază, pentru o pregătire serioasă a cât mai mulţi elevi şi nu doar a vârfurilor.
