Corect? Nu!
La lecţia din 23 febr. despre subiectul inclus, a fost scris cu litere roşii grupul de litere esc din cuvântul trezesc, ca localizare a subiectului inclus, care „se deduce din desinenţa verbului”. Da, dar cele trei litere nu au fost niciodată desinenţă (nu cunoaştem o desinenţă alcătuită din mai mult de două litere), ci sufix, care e cu totul altceva. Nici exemplele de pe internet nu sunt corect prelucrate: em (din mergem), eţi (din mergeţi) ori ăm (din alergăm) nu indică integral subiectul inclus (doar –m, –ţi şi iar –m sunt desinenţe, iar -e- şi –ă– sunt sufixe). Într–o asemenea situaţie, mai potrivit era să se spună că em, eţi şi ăm sunt terminaţii, deşi astfel am tolera imprecizia.
Cum ieşim din impas?
La originea erorii se află practica din şcoala românească de a conjuga verbul doar în forma „adunată”: eu merg, tu mergi, el/ea merge; noi mergem, voi mergeţi, ei/ele merg. Elevii ar trebui obişnuiţi să privească şi în cuvânt, mai ales către terminaţia acestuia. Vor descoperi articulaţiile care vorbesc despre mod, timp, persoană şi număr.
Există un algoritm în acest scop?
Da. Pasul 1: decuparea sufixului lexico-gramatical propriu conjugării a III-a (–e, din a merge). Pasul 2: identificarea radicalului (merg-) şi scrierea acestuia de şase ori, alături de pronumele personale. Pasul 3: coborârea lui –e la persoanele I şi a II-a plural. Pasul 4: completarea celorlalte poziţii cu zero (-Ø-). Pasul 5: marcarea desinenţelor, aflate după radical şi sufix (eu merg-Ø–Ø, tu merg-Ø-i, el/ea merg-Ø-e; noi merg-e-m, voi merg-e-ţi, ei/ele merg-Ø–Ø).
Similar, pentru verbul a cânta. Pasul 1: sufixul aici este –a, pentru conjugarea I. Pasul 2: radicalul este cânt-. Pasul 3: coborârea lui –a la persoanele I şi a II-a plural (prin alternanţă vocalică, la persoana a II-a plural, –a- se preschimbă în –ă–). Pasul 4: completarea celorlalte poziţii cu zero (–Ø–). Pasul 5: marcarea desinenţelor, aflate după radical şi sufix (eu cânt-Ø–Ø, tu cânţ–Ø-i, el/ea cânt-Ø–ă; noi cânt-ă-m, voi cânt-a-ţi, ei/ele cânt-Ø–ă; la persoana a II-a singular, prin alternanţă consonantică, t se preschimbă în ţ).
Trezesc nu e la fel?
Nu. Unele verbe de conjugarea a IV-a se conjugă cu sufixul gramatical –esc- (cele în -i) sau –ăsc- (cele în –î). Paşii pot fi deduşi din formele discursive: eu trez-Ø-esc-Ø, tu trez-Ø-eşt-i, el/ea trez-Ø-eşt-e; noi trez-i-Ø-m, voi trez-i-Ø-ţi, ei/ele trez-Ø-esc-Ø; la persoanele a II-a şi a III-a singular, prin alternanţă consonantică, sc se preschimbă în şt). Similar, pentru a urî: eu ur-Ø-ăsc-Ø, tu ur-Ø-ăşt-i, el/ea ur-Ø-ăşt-e; noi ur-â-Ø-m, voi ur-â-Ø-ţi, ei/ele ur-Ø-ăsc-Ø.
A lucra, pe aproape
Aici sufixul este -ez-/-eaz-: eu lucr-Ø-ez-Ø, tu lucr-Ø-ez-i, el/ea lucr-Ø-eaz-ă; noi lucr-ă-Ø-m, voi lucr-a-Ø-ţi, ei/ele lucr-Ø-eaz-ă.
