Teleşcoala noastră (III)

CIRCUMSTANŢIALUL DE CAUZĂ/CAUZALA.
În puţin peste 20 de minute, tânăra profesoară (şi nu profesor, cum s-a prezentat) a împachetat bine ambele produse: partea de propoziţie şi, respectiv, subordonata corespunzătoare.

O mică nedumerire
Nu am înţeles de ce au fost subliniate în cadrul complementelor circumstanţiale de cauză doar locuţiunile prepoziţionale specializate „din cauza” şi „din pricina” (Am căzut din cauza neatenţiei; Din pricina oboselii a adormit; Am întârziat la film din cauza lui), deşi am fost preveniţi că acestea se exprimă prin substantive sau pronume în cazul genitiv. Peste câteva minute, se oferă modele de rezolvare corecte: „din pricina aglomeraţiei”, „din cauza greşelii”, unde era subliniat de fiecare dată grupul de trei cuvinte.

Grammatici certant
Ni se spune că „din cauza” este o „grupare formată din prepoziţie şi substantiv, care se apropie de statutul de locuţiune prepoziţională, sinonimă cu din pricina”. Exprimarea este preluată din Gramatica Academiei (2008, vol. al II-lea, p. 566): din cauza, din pricina, de răul, de dragul sunt „grupări cvasilocuţionale cu regim de genitiv”. Da, numai că exemplele din GALR sunt clare: „din pricina nehotărârii”, „din cauza lui Ion”, „de dragul copiilor” (ibidem). Există lingvişti care consideră că nu sunt locuţiuni, ci substantive precedate de prepoziţie, câtă vreme pot fi dislocate prin combinarea cu un termen „la stânga”: „din această cauză”, nu şi „din acest drag”. În manuale sunt date astfel de exemple de locuţiuni prepoziţionale specifice cazului genitiv: *din cauza, *din pricina, în faţa, în spatele, în mijlocul, în urma, în preajma (primele două pot fi numite grupări).

Punctuaţia nu-i o joacă
Aflăm despre propoziţia subordonată circumstanţială de cauză că „se desparte de fiecare dată prin virgulă, indiferent de locul său”, pentru ca imediat să se revină: „Nu se desparte prin virgulă dacă exprimă singura cauză a acţiunii din regentă”. Prea târziu! (Sintagma „de fiecare dată” trebuia înlocuită cu „de regulă”.)
Am intrat însă în jocul profesoarei când ne-a cerut să precizăm felul subordonatelor din exemplele „Ştiu că am învăţat” (completivă directă) şi „Ştiu, că am învăţat” (cauzală).

Da şi nu
Bine-venită discuţia despre regimul prepoziţiei „datorită”, pentru cazul dativ (nu Dativ), şi al locuţiunii prepoziţionale „din cauza”. Prima se întâlneşte în contexte pozitive, pentru complementele circumstanţiale instrumentale („A izbutit datorită perseverenţei”), iar locuţiunea, în contexte negative („Am fost pedepsită eu din cauza greşelii celor doi”). Părerile mai noi sunt că totul e o falsă problemă: prepoziţia „datorită”, neutră, este acceptată şi în contexte negative.
GALR ne face atenţi că locuţiunile „din cauză de” şi „din pricină de” se întâlnesc „în vorbirea mai puţin îngrijită”.