Deviația septului nazal, una dintre cele mai frecvente cauze de obstrucție nazală la adulți, înseamnă laterodeviația septului osos și cartilaginos, care determină obstrucția uneia sau a ambelor nări. De asemenea, din cauza deviației de sept apar alte reacții ale mucoasei respiratorii intranazale, cum ar fi hipertrofia de cornete nazale, mai ales cornete nazale inferioare.
Simptomatologia deviației de sept
Principala acuză a pacienților cu deviație de sept este obstrucția nazală, dar incidența este foarte mare și în cazul următoarelor simptome asociate: rinoree (secreție nazală), răceli repetate, care durează mai mult decât normal, tulburări de somn din cauza nasului înfundat, sforăit mai accentuat. Pentru a scăpa de aceste simptome neplăcute, unii pacienți folosesc în mod cronic și incorect decongestionante nazale și devin dependenți de aceste medicamente vasoconstrictoare intranazale, care nu le fac bine și care ajung să nu le mai amelioreze simptomele după o perioadă lungă de utilizare.
Noutăți în chirurgia septală
În vederea obținerii dezobstrucției nazale este necesar, în situația deviației de sept obstructive, un tratament chirurgical. Intervenția de deviație de sept este cunoscută ca fiind traumatizantă intraoperator și postoperator. În prezent, elementele care determinau un disconfort ridicat pentru pacient au fost eliminate. Traumatismul chirurgical propriu-zis a fost foarte mult diminuat prin folosirea unor tehnici chirurgicale moderne.
În primul rând, intervenția de tip clasic, care se numea rezecție subpericondromucoasă a septului nazal, nu se mai realizează. Aceasta consta în îndepărtarea aproape completă a septului osos și cartilaginos, având potențiale consecințe nefavorabile: risc mare de complicații intranazale, complicații precum ptoza vârfului nasului sau deformarea nasului. Obiectivul actual al intervenției pentru dezobstrucție nazală prin tratamentul deviației de sept reprezintă derularea unei acțiuni minim invazive asupra septului nazal, care presupune să fie îndepărtate doar zonele osoase și cartilaginoase extrem de deviate. Astfel are loc modelarea țesutul osos și cartilaginos astfel încât acesta să nu mai reprezinte un obstacol în calea respirației. Pentru atingerea obiectivului, intervenția are loc sub control endoscopic, adică utilizând camere video care ne permit să rezolvăm punctual problemele pe care le identificăm la nivelul septului nazal.
Piezotomul este un instrument de mare noutate în chirurgia septală. Piezochirurgia este prezentă de mai mult timp în chirurgia rinologică pentru rinoplastii, fiind utilizată pentru secționarea cât mai precisă a oaselor piramidei nazale în cadrul rinoseptoplastiei. Pentru o traumatizare cât mai redusă a porțiunii osoase a septului nazal, am utilizat această tehnică și în chirurgia septală cu rezultate foarte bune. Piezotomul este un aparat care produce vibrații foarte fine cu ajutorul cărora osul poate fi pilit și modelat astfel încât să nu mai fie nevoie de utilizarea dăltițelor speciale. Tehnica este folosită cu succes la pacienții care au deviații importante ale septului osos, cu creste septale deosebite, mai ales în zona bazală.
Pentru a rezolva problema determinată de hipertrofia de cornete nazale pot fi utilizate două tehnici: radiofrecvența și coblația. Radiofrecvența determină o cauterizare submucoasă a țesutului de la nivelul cornetelor nazale inferioare, urmând ca prin vindecarea ulterioară să apară local o fibroză care permite retracția acestui țesut pentru a nu mai fi obstructiv. Coblația este un instrument extrem de nou, care poate fi folosit la nivelul mucoasei cornetelor nazale. Coblația produce vaporizarea țesutului din interiorul cornetului și, ulterior, prin fibroza postoperatorie, se obține reducerea de volum al cornetelor. Ambele metode încearcă să conserve cât mai mult mucoasa respiratorie, care este elementul funcțional al cornetului nazal.
Un alt element care contribuie la o vindecare bună și la o traumă cât mai mică este absența necesității de a se mai pune în nas acele tampoane postoperatorii care creau disconfort pacientului atât pe perioada purtării lor în nas (24 – 48 ore), cât și în momentul îndepărtării lor. Prin tehnicile micro invazive pe care le folosim, prin traumatizarea minimă a mucoasei și prin diferite metode de sutură reușim să obținem hemostaza și contenția mucoasei septale fără să mai fie necesare tampoanele intranazale.
Foarte important de știut este că deviația de sept nazal se tratează acum doar sub anestezie generală. Astfel, intervenția propriu-zisă este netraumatizantă pentru pacient, iar când se trezește, acesta are nasul liber și poate respira foarte bine.
Recuperarea postoperatorie
La interval de câteva ore de la intervenție, din cauza inflamației locale postoperatorii și a secrețiilor serosangvinolente care se adună în cavitatea nazală, nasul începe să se înfunde. A doua zi dimineață, înainte de externare, se face o toaletă a cavității nazale astfel încât pacientul pleacă din spital cu nasul liber. În prima săptămână pacientul va toaleta nasul folosind soluții saline pe bază de apă de mare, decongestionante nazale și, uneori, substanțe cu rol trofic, lubrifiant pentru mucoasa septală. Cu greu se poate vorbi despre dureri locale postoperatorii. Pacienții acuză o jenă locală, unii dintre ei acuză parestezii, amorțeli la nivelul incisivilor superiori și uneori la nivelul palatului dur, în spatele dinților de sus din față. Aceste fenomene dispar de obicei în curs de câteva zile.
Pacienții sunt văzuți pentru control postoperator după o săptămâna pentru efectuarea toaletei nazale și încă o dată, peste încă o săptămână, atunci când vindecarea este aproape finalizată. În cadrul acestui control este necesară uneori îndepărtarea unor mici fire de sutură care sunt plasate endonazal.
Pacientul își poate relua activitatea normală cam la o săptămână de la intervenție. În prima săptămână pacientul nu este imobilizat la pat, ci trebuie doar să respecte câteva precauții și să evite efortul fizic intens, expunerea la temperaturi ridicate, traumatismele locale și oboseala excesivă. Ulterior nasul este din ce în ce mai liber, iar vindecarea locală completă survine după o perioadă de aproximativ trei săptămâni. Rezultatul definitiv se obține după câteva luni, când mucoasa de la nivelul cavității nazale își recapătă complet funcțiile de drenaj al mucusului.
Pentru programarea unei consultații, aveți la dispoziție numărul 0232 920 – Call Center Arcadia.
Dr. Ionuț Hănțăscu, medic primar ORL, Arcadia
