Sunt foarte multe motive pentru care „La Cenerentola sau Cenușăreasa” este un spectacol bun, care merită văzut și aplaudat. Nu este numai pentru copii, formula sa modernă, inovatoare, adresându-se, de fapt, tuturor vârstelor. Prima noutate, și cea mai importantă, este că povestea atât de cunoscută a unei sărmane fete oropsite de o mamă vitregă și de fiicele acesteia, căreia îi surâde însă norocul pentru că e bună, cuminte, frumoasă și harnică, ajungând să fie aleasa unui prinț, este spusă, în recenta montare, după libretul operei omonime a lui Gioachino Rossini.
Puțin schimbat față de povestea clasică. Un regizor experimentat, Atilla Vizauer, cu gusturi bune și idei îndrăznețe, s-a bazat pe un scenariu inteligent croit de Ema Stere, pentru a-și transpune scenic, la Secția de Animație a Teatrului „Bacovia”, un mai vechi proiect și vis al său, o Cenușăreasă pe muzică de operă. Una plină de alegrețe, de soare mediteranean, de bucurie a vieții, așa cum este muzica lui Rossini. Așadar, bel canto-ul ne va încânta auzul la acest spectacol, cu minunatele sale arii.
Și vom asculta și Cvartetul „Consonanțe” al filarmonicii băcăuane, care face parte din spectacol. Muzica înainte de toate, așadar, după cum suna deviza poeților simboliști! Rossini și „Consonanțe” live, un regal pentru melomani, dar și o abilă, isteață operațiune de seducție a copiilor, cărora li se servește o porție de cultură autentică, o lecție de educație muzicală, de familiarizare cu un gen pretențios și prețios, opera.
Și cred că a fost un pariu câștigat, pentru că, la premieră, reacția sălii a fost una foarte buna.
Attila Vizauer a avut o echipă excelentă, care a asigurat reușita montării: scenograful Mihai Pastramagiu, deosebit de inspirat, inventiv, și de această dată, pe renumita coregrafă Vava Ștefănescu, asistată de Carmen Coțofană, și pe light designerul Costi Baciu.
Îi vedem pe actori mișcându-se admirabil, dansând în timp ce-și mânuiesc păpușile cărora le dau viață, și ne lăsăm cuprinși de magia acestui spectacol despre generozitate și forța binelui.
Prezentatorul intră în dialog cu sala și-i antrenează pe copii în acțiune, îi face părtași ai jocului, ai magiei. De altfel, toți actorii care compun personajele împreună cu păpușile mânuite au o baghetă de dirijor, mișcarea acesteia deschizând lumile de basm. Sub ochii uimiți ai copiilor și însoțitorilor acestora, se petrec metamorfoze, spectaculoase transformări, Cenușăreasa apărând, la final, în minunate veșminte de prințesă care merge la balul dat în onoarea ei. Actorii sunt admirabili în această montare, convingători, bucuria jocului fiind vizibilă, ca și adecvarea la viziunea regizorală, la cerințele coregrafiei, așa că li se cuvin toate laudele: Ilinca Istrate, Tiberiu Gabor Bitere (Cenușăreasa), Alexandru George Bodron, Andi Andriucă (Prințul, Don Ramiro), Andreea Sandu (Clorinda), Laurențiu Budău (Thisbe), Mihai Chihaia, Tiberiu Gabor Bitere (Don Magnifico), Marlene Duduman (Alidoro, sfetnicul Prințului) și Alina Neagu (Dandini, valetul Prințului). O trupă talentată, flexibilă, deschisă noilor propuneri regizorale, profesionistă la un bun nivel.
Menționez și caietul-program al spectacolului, ingenios alcătuit, și îi notez, cu prețuire, pe membrii Cvartetului „Consonanțe”: Andrei Onofrei, Ștefan Epuran, Iulian Bolog, Ionuț Zamfir, răsplătiți cu aplauze la sfârșitul reprezentației. De la care pleci înseninat, cu pași săltăreți, păstrând ritmul muzicii.
