Teatrul bacauan le-a dat întâietate copiilor si a deschis stagiunea cu o piesa pusa la Animatie, si anume „Alba ca Zapada” dupa Fratii Grimm. În titlu nu mai apar cei sapte pitici, pentru ca este vorba despre o rescriere, o reinterpretare a cunoscutului basm într-un scenariu semnat de Geo Balint, regizorul spectacolului.
Acest „dupa”, adaptarile si scenariile nu mai mira pe nimeni astazi, în lumea postmoderna, mai cu seama când este vorba despre teatru, o arta a prezentului, de la care publicul are multe asteptari. Adica, venind la un spectacol, el ar vrea sa se regaseasca în ce se întâmpla pe scena, sa afle acolo niste posibile raspunsuri, ceva din sensul mai larg al lumii actuale, cea în care traieste. Ce aduce nou scenariul propus de Geo Balint?
Actiunea este comprimata, la începutul spectacolului trei povestitori asumându-si o relatare succinta a ei, cele trei încercari ale masterei de a o omorî pe Alba ca Zapada se reduc la doua, mastera aducându-i, odata, cingatoarea si pieptenele otravite, si la urma marul. Prezentat ca bio, fara E-uri, vezi ironia.
Surpriza este o Alba ca Zapada blonda, fara par de abanos, asadar, cum e descrisa în basm. Interpreta, Adina Iftime, poarta o rochitica foarte banala, bleumarin, cu o mica esarfa care seamana mai curând cu o cravata, fiind si rosie, iar jocul ei este fara relief, sters.
La fel de banal este si Printul ( Tiberiu Gabor Bitere), îmbracat într-un costum alb oarecare, si calare pe o bicicleta (elementul de modernitate, asadar).
Dintre actorii care joaca la vedere se remarca Andreea Sandu, în rolul Reginei, si Laurentiu Budau (Negustoreasa, Baba), în niste compozitii mai bine lucrate.
Piticii sunt papusi, formula spectacolului fiind una mixta, cu actori la vedere si cu papusi. Ei arata simpatic, sunt izbutiti, viu colorati, dar nu exista, practic, în interpretare, o diferentiere clara între ei (dupa cum se stie toti au câte o glumeata porecla caracterizatoare).
Apoi, textele, vorbite sau cântate, replicile se aud foarte greu, actorii nu au lavaliere, iar volumul muzicii (autor, Ciprian Manta, un bun profesionist) este mult prea tare.
Scenografia lui Tomos Tünde este eficienta, dar simplista, saracacioasa, fara nimic spectaculos. Sa fie de vina doar un buget anemic? Au mai jucat în aceasta montare: Marian Puiu Gheorghiu, Ion Cosa, Alina Neagu, Mihai Chihaia, Ciprian Cârstiuc.
As fi vrut sa vad însa clar reliefata în spectacol o supratema, morala povestii, si anume cât de rau fac invidia, spaima, setea de putere, si mi-ar fi placut un final frumos, ca-n basme. Am vazut însa o versiune cu un basm vaduvit de elementele de miraculos, de fantastic, de fantezie, fara stralucire si umor, banalizat.
