Ce carnet de sănătate? Vulpea turbată a băgat strechea în sat. A mușcat un câine, care a mușcat pe altul. Turbarea! Au fost omorâți cu pietre, de la distanță, și puși ca vrăjitoarele pe jar. Au fost vaccinați toți câinii. Nu existau maidanezi. Dacă se uită cineva la tine, cu ochi senini și goi, salivează, acum se cheamă că-i sub influența unor substanțe etnobotanice. Când hlandanii și macii se cultivau în fundul grădinii, nu se gândea nimeni la droguri. Din cânepă se țeseau straie, semințele de mac ajungeau pe colaci. Însă, Medicina naturistă nu are cum să facă față unui virus, cu leacuri băbești.
Vorbesc de o realitate pe care am trait-o. În perioada anilor 60 -70, secolul XX, a fi vaccinat era ceva normal. Aștepta comunitatea la coadă, în fața dispensarului. Bine – erau programați pe zile, că tovarășa doctor făcea naveta în mai multe sate. Teama de „vărsatul de vânt”, care lăsa urme pe față, „cori”care îți înroșeau corpul și te umpleai de bubulițe de te scărpinai toată ziua, poliomelita care genera spaima că rămâi olog, toate erau înrădăcinate în minte, la nici 20 de ani după război. Variola, Rujeola, Rabia, Tuberculoza, și încă multe alte infecții transmisibile, si-au redus efectele datorită vaccinurilor. Vaccinuri experimentate, testate, care au mai fost „cizelate” în timp, pentru că și șmecherii ăștia de virușii se readaptează.
Da! Era și un control strict al vaccinărilor. Întâi era recensământul. Cam prin luna mai așa, un reprezentant numit de primărie, conta să aibă minimum 7 clase, îți bătea la poartă. Mi-l aduc aminte pe cel care venea la noi. Un moșulică, fost casier la un boier. Întrebările clasice: Cîți membri de familie? Nota serios la rubrica respectivă. Căți boi? De unde? Trecea zero. Se știa că în sat mai rămăsese doar unul, de prăsilă. Vaci, oi, capre? La fel, tot zero. Iepuri…? Tata, umblat și el prin lume: da mai stați oleacă, umblați de dimineață, ați mâncat ceva? Păi se poate? Oameni suntem. Nevastă!!! A plecat omul mulțumit, cu o sticlă de vișinată în tolba încăpătoare anume făcută, fără să mai verifice, notând ce i-a spus tata. Tot ce depășea cota de consum pentru o familie, trebuia contractat și predat statului. Suma pe care o primeai, abia la sfărșitul anului, era ridicolă față de munca depusă.
Vine veterinarul să facă vaccinul la păsări și animale, conform recensământului. Ăsta a intrat peste tot. Ce înseamnă asta tovarășe? Aici scrie negru pe alb. Ați semnat! Zece găini! Am numărat douăzeci și cinci. Un porc. Aveți doi! Iepuri? N-am reușit să-i număr. Curcile și gîștele nici măcar nu sunt trecute. Câinii? Nu! Nu se poate așa ceva… Comunitate mică, un singur veterinar. Tata știa că își mărită fiica în toamnă. S-au înțeles ei. Da n-am atâtea doze de vaccin? Lasă, fă la astea mai mari, pe care le țin să se înmulțească. Da’ și la câini! Vacanța mea de vară era o plăcere. Să cari apă și să dai de mâncare la o sută de orătănii.
Vaccinul la școală
Era foarte simplu. Asistenta, o doamnă respectabilă, cam plinuță și bărbătoasă, cu puțină mustață, care umbla pe uliți și iarna tot în halat alb luat peste cojoc, era vinovata. O femeie singură. Poate de aceea punea atâta suflet și își făcea cu drag meseria. Era foarte respectată și apreciată. Noi o porecliserăm Sericuța. Și acum vizualizez imaginea cum scotea seringa din cutia metalică, și-i punea un ac din ăla gros. Arunca o privire pe deasupra ochelarilor să ne cuprindă pe toți. Mai împingea și căte un jet de ser în aer. Înlemneam. Aveam 7-8 ani. E vreo plăcere să te înțepe cineva? Acum e parfum. Nici nu simți. Cum ne păcălea să ne prindă ca să ne vaccineze?
Dacă era toamna, jumătate de clasă era goală. Importantă era recolta de pe câmp. Să nu dea o ploaie. Stabilea cu tovarășa învățătoare o zi din săptămână, să ne adune pe toți. Țin minte, când m-am vaccinat și eu în acea serie, nu știu pentru ce, că au fost mai multe la număr în doi ani. Și au avut efect. Drept dovadă că scriu aceste rânduri după atâta timp. Avea în ea diplomație, o mână ușoară, dar și multă vrăjeală ca să nu realizezi că deja e unde trebuie, acul. A durut? Veniseră niște circari în comună. Liberi profesioniști, cu caravana lor de căruțe trase de cai.
Negociau cu directorul de la Căminul Cultural să dea 2-3 spectacole, sâmbăta seara și duminica. Împărțeau cotă parte profitul. Oamenii cumpărau bilete. După atâta muncă… cine-și permitea un televizor? Abia apăruse „Temp 6”. Promisiunea a fost că, personajul principal de pe afiș vine în clasă și face un număr de magie. Dar și că dă la fiecare câte un ciubuc. Pentru cine nu știe, ciubucul poți să-l asociezi cu mita, dar atunci nu era decât un bețișor din zahăr ars, colorat și răsucit. Și am venit ca fraierii. Magicianul de pe afiș habar nu avea cine-i făcea reclamă. N-a fost invitat. Am fost înțepați toți… dar ciubuc am primit. A pus Sericuța bani din buzunar, cu dorința ei de a ne face un bine. Dar erau și care aveau teamă de ace. Unul a sărit pe geam și și-a rupt un picior. La mulți li s-a umflat mâna. Câțiva au leșinat. Noi râdeam de ei. Fetele au fost mult mai rezistente. Oricum, n-a murit niciunul din cauza vaccinului.
Astăzi neîncrederea vine din incertitudine. Nu-ți garantează nimeni viața, vacinat/nevacinat, dacă organismal tău e plin de excese sau mai fragil și nu a acumulat ceva imunitate. De ce neîncredere sau spirit de grup? Totul trece prin buzunar. Teama că ce e acum gratis, totul va fi în viitor, pe bani. Suntem la litera D. Până la Z…? Care este deosebirea între Certificatul verde și Fișa medicală impusă de ambasade, celor care vor să călătorească în zona asiatică? Să fii vaccinat pentru bolile specifice zonei lor. Dacă te îmbolnăvești de malarie? Să ai asigurare medicală dacă te înțeapă musca țețe. Să ai o sumă de bani în cont. Nicio deosebire. Dar asta nu o cer cetățenilor lor. Nu se știe nici acum originea virusului. Dacă a fost creat de om în laborator și scăpat de sub control, sau e doar o glumă a naturii inconștiente, supărată și ea de ce-i facem. („Sindromul Havana”, care atacă doar diplomații, nu e o făcătură. Dar aici e altceva și sunt „viruși” cu alte interese). Problema e dacă 19 ăsta, cu tot neamul lui, tot se modifică și nu mai afectează doar selectiv, ca la început? Acum se vede că sunt afectați și tinerii. E clar că geneticienii caută soluții, de s-a ajuns la un cocteil de seruri. Om trăi și-om vedea spune optimistul. Până atunci…„Tăți cu cânili la injecție”.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
