Tassos Verghitsis și Ioan Chirilă trăiesc. Fără îndoială că vă veți întreba: ce fel de știre o mai fi și asta? Și nu pot să nu vă dau dreptate. Poate că nici măcar nu e o știre. Și cu atât mai puțin o temă de editorial. Numai că în lumea aceasta sufocată de breaking, fake și fucking news, unora dintre noi ne face bine să respirăm puțin aer curat, știind că Tassos și nea Vania trăiesc.
Trăiesc și povestesc. De-ale lor, devenite, cu trecerea timpului, și ale noastre. S-ar putea ca acum, chiar acum, cei doi cronicari să bea o cafea împreună în portul Pireului și să privească delfinii jucându-se undeva în largul mării. Așa cum s-ar putea ca ei să stea la o masă, în fața unui biftec de vacă argentiniană la „Pippo”- oare o mai fi existând „Pippo”?- sau să glumească împreună cu Sinet, Diakoiannis ori Tungay la centrul de presă al Campionatului Mondial din… Adevărul e că Tassos și nea Vania s-au întâlnit chiar la un Mondial.
Mai exact, la un El Mundial. La cel mexican, din 1970. Tassos, grecul plecat, via Lausanne, din Smirna lui Hemingway și Onassis spre America lui… Onassis și Hemingway și Vaniușa, basarabeanul născut din tată lipovean și mamă grecoaică aveau să împartă, ulterior, povestea mai multor Campionate Mondiale. La Buenos Aires, în 1978, au împărțit chiar un apartament, nea Vania plătindu-și partea sa de chirie cu șase cartușe de Winston și tot atâtea sticle de whisky. În 1990, Ioan Chirilă l-a așteptat în zadar pe Tassos Verghitsis la Bari, Roma și Florența. Tassos nu a mai ajuns la Italia Novanta. Tocmai el, care văzuse și înfrângerea Angliei contra Statelor Unite în 1950, când cu golul lui Gaetjens. Cine știe, poate că boala… Ori alte necazuri… Eventual, cele din familie.
„Niciodată nu am avut un necaz mai mare”, s-a destăinuit Tassos lui Ioan Chirilă când a aflat că fiul său dorește să-și schimbe numele. „Și ce ai de gând?”, a întrebat nea Vania. „I-am făcut o asigurare de 100.000 dolari despre care nu știe nimic. Am să-i spun că dacă-și schimbă numele, pierde banii. Poate renunță. Deși… Deși nici nu știu cum ar fi mai bine”. Nea Vania a ridicat din umeri: „Acum chiar că nu te înțeleg”. La care Tassos: „Cum să nu mă-nțelegi? E atât de simplu.
Dacă merge înainte, înseamnă că ni s-a stins numele. Dacă renunță, însă, de dragul banilor, înseamnă că l-am pierdut de tot pentru că Yorghos Alamanos a devenit american mie-n sută…”. Nu știu ce s-a ales de Yorghos Alamanos. Nici nu știu dacă mai e în viață, fie ca George, fie ca Yorghos. Știu în schimb precis că Tassos și nea Vania tăiesc. Și că sunt nemuritori.
