In ultimii ani am asistat la dezvoltarea rapida a constructiilor in mediul rural, iar noile case au facut ca pe alocuri sa paleasca arhitectura satului românesc. In fiecare catun, sat sau comuna, au aparut vile somptuoase, pensiuni cu „margarete”, iar vechile case taranesti fie au fost darâmate, fie au fost stilizate pentru a corespunde nevoilor actuale.
Dezvoltarea arhitecturala mai pastreaza insa pe alocuri, frânturi din frumusetea si simplitatea satului românesc. O astfel de frumusete am descoperit-o in curtea familiei Viorica si Iordache Balan, din cartierul Salina, orasul Târgu Ocna.
In gospodaria celor doi am intâlnit doua lumi paralele, din punct de vedere arhitectural: un grajd ce dateaza din anul 1943 si locuinta familiei, recent renovata, care degaja un aer nou. Contrar asteptarilor, nu locuinta mi-a retinut atentia, ci grajdul pe care scria cu litere de-o schioapa: „Neculai T. Balan – Anul 1943”.
Atât de frumoasa mi s-a parut aceasta inscriptie, incât am batut la poarta proprietarilor. Aveam sa aflu de la Viorica Balan ca vechiul grajd fusese construit de socrul ei in anul 1943.
„Chiar daca am renovat casa si am mai renuntat la câteva dependinte, grajdul acesta nu ne-am incumetat sa-l darâmam. Constructia a avut multe intrebuintari de-a lungul timpului, ne aminteste mereu de sat si de traditiile lui, dar cred ca in timp va disparea pentru ca lemnul cedeaza de la un an la altul, riscând sa punem in pericol siguranta noastra si a copiilor”, declara Viorica Balan.
Pe sotul acesteia – Iordache – l-am urmarit de la distanta, pe durata discutiei mele cu sotia. Barbatul lucra la umbra grajdului, batând intr-o bucata de fier. Fire retrasa, omul statea la umbra, preocupat de munca lui.
Pe când admiram constructia de lemn si ma bucuram la vederea peretilor scorojiti construiti din paianta si treceam in revista traistele atârnate in cuiele batute in lut sau sculele agatate pe peretele crapat, varuit in alb, m-a trezit din admiratie zgomotul unui autoturism care instrase in curte.
Fiul proprietarei venise acasa si a parcat autoturismul fix in soprul care imi stârnise curiozitatea. Masina de fabricatie straina nu se potrivea deloc cu tabloul anilor ’40, ceea ce a facut sa grabeasca despartirea de familia Balan, cu regretul ca intr-o buna zi, acea gramada de lemne care vorbea despre istoria locului va disparea si ea.
In locul ei, fie se va ridica un garaj din beton, fie o alta constructie, care-i va primi pe cetatenii care vin an de an la tratament, in Salina Târgu Ocna.
