– De mai mulţi ani, Târgu Ocna, urbea pe care o păstoriţi de multă vreme, a căpătat un dublu statut: de oraş turistic şi apoi de staţiune balneară. Ce o recomandă ca atare?
– Demersurile pentru obţinerea statutului de staţiune turistică au fost începute în 1993 de către primarul de pe atunci, Mircea Brumă, care a venit cu această idee şi căruia îi doresc să-i dea Dumnezeu sănătate! A avut în vedere potenţialul pe care îl avem. Noi avem izvoare de apă minerală şi, fiind şi sanatoriul de la mina de sare Salina, s-a făcut documentaţia şi am obţinut după aproape zece ani, respectiv în 2002, statutul de staţiune turistică de interes naţional. Din acel moment, am început să ne dezvoltăm. Am demarat amenajarea celor şapte izvoare de apă minerală iar în 2012 am obţinut şi statutul de staţiune balneoclimaterică. Pentru că am reuşit să aducem aceste izvoare la standardele cerute. Am făcut, totodată, Baza de Tratament „Măgura”, din parcul cu acelaşi nume, iar în rest am lăsat mediul privat să se dezvolte. Noi nu ne concurăm cu staţiunea Slănic Moldova, ne completăm. Slănicul are izvoare de apă minerală pentru tratarea bolilor aparatului digestiv iar noi pentru aparatul locomotor şi cel respirator. Deci, mulţi care sunt cazaţi în Slănic vin şi la noi pentru tratament şi invers.
– Care a fost efectul pentru comunitate?
– Acum ştiu că direcţia a fost bună, pentru că numărul turiştilor a crescut an de an. În 2016 am avut 216.000 turişti, la mină, în sanatoriu, cu 20 la sută mai mulţi decât în anul anterior. Drept urmare, cererea fiind tot mai mare, s-a mărit permanent şi numărul locurilor de cazare, prin construirea de noi pensiuni. Sigur că, poate, cu banii cheltuiţi pentru a dobândi statutul de staţiune turistică am fi asfaltat o stradă şi mulţumeam vreo 300 de cetăţeni. Dar pornind această activitate, este evident că oraşul s-a dezvoltat continuu, iar mediul economic s-a extins şi el. Ştiţi că noi acum obţinem venituri mai mari din activitatea economică, respectiv din impozitul pe venit încasat din aceasta, decât sumele adunate din taxele şi impozitele locale!? Nu ştiu câte localităţi din judeţ mai realizează acest lucru! Am reuşit ca, prin activitatea de turism balnear, să creştem veniturile de peste 20 de ori faţă de anul 2000. Dacă în 2000 am avut venituri de 1.173.000 lei, în 2016 am ajuns la 24.614.000 lei!Noi avem un buget de funcţionare din surse proprii şi mai avem 5-10 la sută pentru investiţii. Aceste 5-10 la sută le punem numai pentru cofinanţarea unor proiecte, şi nu sunt puţine, pentru că atragem foarte multe fonduri nerambursabile.
– Prezentaţi câteva din aceste proiecte!
– Printre cele mai importante proiecte pe care le-am demarat şi realizat a fost baza de tratament de la parcul Măgura. Este un proiect făcut prin fonduri PHARE, de preaderare, şi a fost pornit în anul 2008. Investiţia s-a ridicat la 4.600.000 euro. Una din cele mai mari investiţii o avem acum pe canalizare. Avem 12 milioane de euro investiţie pentru 27 kilometri de conducte şi staţia de epurare, la care noi contribuim cu 2 la sută din valoare. Apoi, avem alte patru proiecte pe PNDL. Ne-am propus să reabilităm toate cele patru străzi, pe unde s-a modernizat sistemul de canalizare. Sperăm să realizăm anul acesta şi staţia de epurare, şi canalizarea şi asfaltarea străzilor.
– Dar, concomitent cu realizarea bazei de tratament şi de cazare, ar fi trebuit reabilitate toate străzile, pentru că nu puţini sunt cei care se plâng de starea acestora. Ce speranţe le daţi?
– Ştiu, străzile lasă mult de dorit, pentru că s-a modernizat canalizarea. Practic, Târgu Ocna era un oraş care nu avea canalizare şi nu puteam să asfaltăm până nu reabilitam această lucrare. Şi încă mai avem de lucru şi cu introducerea conductei de alimentare cu apă. Primul proiect, aşa cum am spus, pe PNDL, vizează reabilitarea a patru străzi. Cel de-al doilea are în vedere modernizarea drumului care duce spre Mina Salina, drum de care toată lumea este nemulţumită, şi pe bună dreptate. Finanţarea este asigurată, urmează ca în această vară să-l facem.Trebuia finalizată de mult această investiţie, dar am avut ghinionul să ne împiedicăm de o problemă foarte delicată la canalizarea de acolo. În zonă sunt trei staţii de pompare la mai puţin de 100 metri una de alta. Soluţia tehnică dată, iniţial, de proiectant a fost destul de complicată şi nu a fost acceptată de către Compania CFR. Nu ne-a permis să trecem cu canalizarea pe sub podul de cale ferată. S-a găsit, până la urmă, o altă soluţie , care a fost avizată favorabil, dar a durat destul de mult. Aceste investiţii sunt cu fonduri nerambursabile, dar de-a lungul anilor noi am realizat şi alte proiecte importante, cu bani proprii.
– Care sunt acestea?
– În anul 2008, am făcut un credit de 150 miliarde lei vechi. La vremea respectivă era o sumă foarte mare, dar cu banii aceştia am făcut nu mai puţin de 16 proiecte, noi venind pe cofinanţare cu 5-10 la sută, şi în aceste investiţii. Acum aceşti bani atrag alţii. Este şi corect, şi normal că am făcut acest credit, pentru că, altfel, niciodată nu am fi rezolvat problemele de infrastructură. Eu consider că este corect ca şi nepoţii mei să plătească pentru acest credit, pentru că a fost investit în proiecte pe care şi ei le vor folosi. Tîrgu Ocna este printre puţinele oraşe din judeţ în care s-a renunţat la sistemul centralizat de termoficare şi fiecare proprietar de apartament şi-a montat centrală termică proprie. În 2000, când am ajuns eu primar (am fost până în 2008), printr-o hotărâre a consiliului local, au fost luate de către primărie toate centralele termice de cartier, apa şi gunoiul. Am făcut un serviciu cu toate acestea. Astfel am reuşit să modernizăm toate aceste sectoare, încât noi nu mai avem probleme, aşa cum sunt cu apa, de exemplu, la Oneşti. Noi am investit banii din credit în reţeaua de apă, în colectarea gunoiului şi în centralele unităţilor care ne aparţin. Cu creditul obţinut, am instalat centrală termică la fiecare şcoală, lucru pe care l-am făcut imediat. Am redus astfel consumul de gaze la şcoli foarte mult. Apoi, tot din creditul luat, am realizat baza de tratament din Parcul Măgura, două centre de îngrijire pentru 100 de persoane vârstnice, unde lucrează 160 de angajaţi, şi am participat financiar şi la alte multe proiecte. De exemplu, pentru locatarii care nu aveau posibilităţi financiare, noi am suportat montarea contorului de gaze. Prin urmare, s-a reuşit ca în patru, cinci ani să fie instalate centrale de apartament în tot oraşul. Apoi, ne-am ocupat şi de reabilitarea reţelei de apă, tot din creditul luat. Am investit în modernizarea acesteia, astfel că pierderile din reţeaua oraşului s-au redus foarte mult. De la un consum de 220.000 metri cubi de apă s-a ajuns la 100.000-110.000. S-a reuşit această performanţă, pentru că am înlocuit reţeaua, dar şi deoarece fiecare locatar şi-a instalat apometru în locuinţă, astfel că este direct interesat să nu mai aibă pierderi.
– Este remarcabil acest lucru, dar pentru ca locuitorii să poată face faţă cheltuielilor de întreţinere, trebuie să dispună de oarecari venituri. Ce aţi făcut pentru ca persoanele în putere să aibă un loc de muncă?
– Am mers pe valorificarea resurselor, nu pe dezvoltarea artificială, ca Oneştiul. Noi avem sarea în zonă, pe care o extragem, cea solidă şi cea lichidă. Avem păduri, apă şi sector zootehnic. Îi ajutăm pe tineri să-şi dezvolte o afacere în acest sector şi avem multe proiecte pentru fermieri. Aici fiecare are o bucată de pământ şi numai cine nu vrea să o lucreze, nu are ce mânca. Dar dezvoltarea oraşului ca staţiune turistică a făcut să apară noi locuri de muncă, astfel că acum am ajuns ca din Oneşti să vină la noi oameni ca să se angajeze.
– Dar ce ne puteţi spune despre nivelul de instrucţie şi de pregătire profesională a forţei de muncă?
– Avem şcoli în care sunt condiţii corespunzătoare, dotate cu tot ce le trebuie şi unde predau cadre didactice bine pregătite. Dar există o problemă, pentru că trei şcoli de cartier, mai mărginaşe, care aveau mulţi elevi, au fost închise. Aveau o dotare foarte bună. Elevii de acolo au fost înscrişi la alte şcoli din oraş. Nu ştiu dacă a fost soluţia cea mai bună, dar este cert că a crescut analfabetismul şi abandonul şcolar. În cartier învăţau cât de cât, dar când au venit în oraş au rămas repetenţi şi nu au mai venit la şcoală. Or, pe noi ne interesează foarte mult să ştie carte, pentru că, altfel, nu au nicio şansă de angajare.
– Este, într-adevăr, o problemă, dar nu singura, presupun. Aveţi dificultăţi şi în gospodărirea oraşului?
– Cea mai mare problemă este colectarea deşeurilor, resimţită şi reclamată şi de către cetăţenii oraşului. Noi nu suntem la operatorul regional. Avem operatorul nostru de colectare a deşeurilor, al primăriei. Am promovat proiecte pe fondurile PHARE şi a trebuit să rămânem, prin contract, cu operatorul nostru. Activitatea este bine organizată, dar mai avem multe de făcut, mai ales în ceea ce priveşte mentalitatea cetăţenilor. Este greu să-i determini să colecteze selectiv deşeurile, deşi acest lucru este în avantajul şi spre binele lor. Ceea ce reciclăm va fi mult mai mult şi, astfel, vom duce mult mai puţin gunoi la Bacău, de unde şi o taxă mai mică. Dar eu am mare încredere că, până la urmă, cetăţenii vor înţelege acest lucru şi vor fi alături de noi. Şi aşa cum am rezolvat sistemul de încălzire a oraşului, împreună cu ei, tot aşa vom soluţiona şi problema gunoiului. Şi vom ieşi împreună la curăţenie pentru ca, într-adevăr, Tîrgu Ocna să arate ca un oraş turistic din toate punctele de vedere.
„Avem o relaţie foarte bună cu Republica Moldova şi Ucraina. Suntem înfrăţiţi cu mai multe oraşe din aceste ţări. Avantaje sunt de ambele părţi. Vin foarte mulţi de acolo, la Târgu Ocna pentru tratament balnear. Avem mai multe direcţii în care ne-am dezvoltat relaţiile, pe partea balneară şi a turismului istoric, iar acum am început şi pe cea a turismului religios, ecumenic”
Localitatea aparține generației orașelor feudale din Moldova. A primit calificativul de târg la 1721, numele fiind compus din rangul avut și ocupația locuitorilor. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului se ridică la 11.300 de locuitori. În Tg.Ocna se află două monumente istorice de interes național: ansamblul bisericii „Sfântul Nicolae” (construită în 1580) și ansamblul memorial 1916- 1918 (realizat în 1932). Alte obiective: un sit arheologic, aflat în cartierul Podei, Biserica „Sfânta Treime” (1809), casa Borisof (1890), Biserica „Sfinții Voievozi” (secolul al XVIII-lea), ansamblul bisericii „Cuvioasa Paraschiva”, Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” (1815), Biserica de lemn „Sfântul Gheorghe” (1761), Biserica „Adormirea Maicii Domnului”- Precista (1683), bustul lui Costache Negri (1941) din fața primăriei, clasificat ca monument de for public.
TÂRGU OCNA
