Ar putea zice lumea că-s ciufut, mereu cu capsa pusă, setat pe scandal sau aşa ceva, când eu, de fapt – lumea mă ştie – îs cumsecade. Fireşte că reacţionez ca atare la situaţiile de genul avariilor la reţeaua de apă caldă ori cea potabilă. Căci dacă nici noi, jurnaliştii n-am face-o…
Avarii toamna, avarii iarna. Primăvara vine şi ea tot cu avarii, iar sezonul estival debutează – cum altfel? – tot cu…avarii. Ş-apoi, cine nu s-ar supăra când taman cei plătiţi regeşte ne arată atâta bătaie de joc.
Şi nu oricum, ci pe banii noştri, ai fraierilor care – de vrem, de nu vrem – cotizăm constant pentru bunăstarea directoraşilor şi a şefilor, şefuleţilor de tot felul din aceste companii. Dar, bunăstarea noastră? Înţeleg că românul este de-a dreptul înţelegător, dacă situaţia o cere, acceptând o zi-două fără să facă un duş (a învăţat cum să se spele la cană încă de pe vremea „împuşcatului”).
Dar, nu cu săptămânile, cu lunile. În plus, doar nu l-or împuşcat pe dictator ca să trăim tot ca în acele zile de tristă amintire!!! Şi-atunci, de ce toate astea? Când de ani de zile tot arăt spre putreziciunea de la CET (Thermoenergy, mai nou) sau de la CRAB, că reţelele sunt varză, că lefurile baştanilor sunt enorme faţă de calitatea extrem de slabă a serviciile pe care ni le bagă sub nas.
Ia să le fi plătit salarii de salahor!!! S-ar mai fi înghesuit vreunul să prindă scaunele confortabile de şefi? Ba bine că nu! Teoretic (şi practic), datoria de a face ordine e a edililor (iar mă vor înjura că am amintit de ei). Ei sunt cei care pot decide ca managerii să plece de la aceste companii dacă treburile stau mereu împuţite. Doar n-o să vină tanti Aglaia să dea cu mopul prin birourile lor, nu? E-n concediul la Băile Felix, unde curge apa caldă din belşug.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
