Tainuit la masa de scris a singuratatii

Aventura continua… Sub acest titlu, Cornel Galben ne introduce in universul celei de-a douazecea sale carti: “Personalitati bacauane”, vol. VII. (Editura Corgal Press, 2014, Bacau, 281 pagini). Aventura sa continua intre zidurile Manastirii “Sfântul Ioan Casian”, unde a hotarât sa vietuiasca.

In acest volum, ne spune autorul, “ponderea o detin si de aceasta data scriitorii – poeti, prozatori, eseisti, critici si istorici literari, memorialisti”. Vom regasi insa si portretele unor profesori universitari, manageri culturali, traducatori, editori, artisti plastici, artisti ai scenei si ecranului, inventatori, economisti etc. Este interesant si avertismentul autorului: “Si chiar daca nu toti sunt de talia” academicianului Gheorghe Platon, a scriitorilor Gabriela Adamesteanu si Radu Cârneci, a pictoritei Letitia Oprisan, actorului Matei Alexandru sau, zicem noi, a universitarilor Adrian Jicu (critic literar, eseist, redactor), Elena Ciobanu (poeta, eseista, traducatoare, publicista), Camelia Cmeciu sau a lui Mihai Dragan, Petru Scutelnicu, Dan Sandu, Eugen Verman, si ceilati dintre cei cei 50 prezenti in volum se “disting in domeniul lor printr-o activitate laborioasa, utila semenilor si pilduitoare pentru cei ce au acum la indemâna doar modelul asa-ziselor vip-uri de pe micul ecran, confectionate peste noapte pentru a indobitoci privitorii si a induce in multime toate blastamatiile unei societati in plina si mereu accentuata degradare”.

Am invitat doua personalitati pentru a glosa pe seama celor sapte volume. Criticul literar Petre Isachi: “Sapte volume de personalitati…!? «Septenarul critic» al calugarului-scriitor de la Manastirea «Sfântul Ioan Casian» reprezinta implicit si explicit, totalitatea vietii morale, culturale si spirituale a unui topos cultural de peste 600 de ani. Cele peste 1.500 de pagini ale celor sapte volume de «Personalitati…» însumeaza cele trei virtuti teologale (credinta, nadejdea si dragostea), dar si cele patru virtuti cardinale ale profanului (dreptatea, prudenta, cumpatarea si puterea) specifice locului. Cornel Galben reface cu etica criticului dezinteresat, circuitul vital al valorilor bacauane, aparându-si demersul critic, pe cât este omeneste posibil, de tirania spiritului provincial si a influentelor de orice tip. Probitatea intelectuala este minata de viziunea exhaustiva asupra «personajelor» nascute sau venite în Bacau. Efortul sisific de un altruism ce atinge absolutul este decredibilizat si aruncat în derizoriu de titlu. Repet, un titlu-hiperbola ce sugereaza o inflatie de valori. Ma simt, desigur, mândru ca locuiesc într-un spatiu cultural cu sapte volume de «personalitati».

După Evanghelia lui Ioan, Hristos spune de sapte ori, «Eu sunt»! Acelasi lucru l-ar putea spune si scriitorul-calugar Cornel Galben, adresându-se cititorilor sai: Eu sunt cel din «Personalitati…» , vol. I – VII. Altfel spus: Eu sunt Eu bacauanul, plus personalitatile mele. Poetul Dan Sandu: “… Cel cu nume de Împarat! … Si când va fi ca nepotii sa-mi prefire printre degete barba patriarhala cu care voiesc sa dau iama prin iasmele vârcolace ale veacului istuia rastignit la balamaua de aur si catran a doua milenii, atunci am sa-i privesc în ochii lor mari cât toate semnele de întrebare ale pământului si, din noianul de amintiri cuminti ca niste fotografii «miscate», am sa le aleg una (alb/negru) si le voi vorbi cum numai eu ma pricep, într-un fel de «cântec de prieten», despre cel cu nume de Împarat, uitat despre sine într-o împaratie a cartilor, fara de început si fara de sfârsit, tainuit la masa de scris a singuratatii. Si da-mi putere-atuncea, Doamne, sa-l invoc, sa vorbesc despre talentul sau de cronicar modern, sa depun marturie despre harul cu care l-ai «asuprit» (cu asupra de masura!), sa-l pârasc frumos cum, desi departe, traitor în smerenie nepermisa mie, pacatosului, si-n solitudine celesta (printre îngeri si rugaciuni, zic Zau!), este si va fi de-a pururi prezent printre noi, mai ales prin herbul sau inconfundabil în cultura noastră nationala. Si-mi mai dezleaga, Doamne, tot atunci, limba cea nepriceputa în a odrasli voroava, ca sa-l pot numi din tot sufletul Prieteniei ce ne aduna anii lumesti: Cornel Galben! Adica, fratele meu de cruce si-ntr-ale Cuvântului!”.