Săptămâna aceasta este un fel de invitație la a ieși de sub anestezia priveliștilor limitate, spre a ne reaminti de praznicul Nașterii Maicii Domnului și de Cruce – semnul Fiului Omului, altarul dragostei Domnului Hristos, emblema schimbului de iubire dintre Dumnezeu și noi.
Naşterea Maicii Domnului, prima sărbătoare din acest an nou bisericesc, este prăznuită pe data de 8 septembrie. Sfânta Scriptură ne dă ştiri sumare în legătură cu venirea pe lume şi copilăria Născătoarei de Dumnezeu. Era din neamul lui David (Ps. 131,11; Matei 21,9; Luca 1,32; Romani 1,3), iar părintii ei, care se numeau Ioachim-Eli (Luca 11, 23) şi Ana, locuiau în oraşelul Nazaret din Galileea. Într-un vechi fragment liturgic, referitor la persoana Maicii Domnului, ni se spune: “Tu ești minunată, căci ai nascut pe Fiul fără de Tată, pe acest Fiu pe care Tatal mai înainte de veci L-a născut fără de mamă”. Nimeni nu s-a bucurat de această demnitate, din acest motiv nicio persoană omeneasca nu poate fi pusă pe aceeasi treaptă de cinstire cu cea socotită a fi ”mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii”.
În ceea ce privește Sfânta Cruce, este obiectul de lemn pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos, potrivit obiceiului vremii, și, totodată, expresia vizuală a unor realități pe care le poate semnifica: brațul orizontal face trimitere la jertfa ce se răsfrânge asupre întregii lumi, în timp ce brațul vertical arată actul de refacere dintre ceresc și pământesc. Fiind blazonul creștinismului, crucea reprezintă dragostea lui Dumnezeu față de om. Și nu numai… înseamnă și tăria bărbătească a voinței înțelepte și a minții bine intenționate în fața valurilor pornirilor inferioare in noi. E înfrânare de la voluptatea unor plăceri care pricinuesc descompunerea ființei noastre.
A ne lua crucea vieții și a urma Maicii Domnului este suprema lecție de mântuire. Căci, ea implică și suferința noastră. Este unealta de diamant cu care dăltuim zi de zi, ceas de ceas, clipă de clipă chipul nostru adevărat, scoțându-l la iveală din materialul fără formă în care este îngropat și din care tânjește să iasă la lumină.
De ce avem nevoie de lecția închinării? Într-o lume care este ruptă de Maica Domnului și de Cruce, Biserica ne îndeamnă să dăm conținut fericirii noastre. A urma ei este, așadar, a ne purta Crucea!
Inspector scolar,
pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu
