Dintre multele încântări pe care ni le așterne înainte Creștinismul, una este cu totul aparte: putința de a ne restitui fărâme din puritatea și din frumusețea nevârstniciei, cu ale ei simțăminte și sensibilități care, odată trăite, lasă urme de neuitat de-a lungul întregii noastre viețuiri. Așa se face că prindem de veste cum reîntinerim de fiecare dată când, an de an, taina Crăciunului statornicește într-ale noastre vieți cel mai Dar al dumnezeirii: Întruparea Mântuitorului Iisus Hristos. Fiul lui Dumnezeu redevine prunc, pornind ca de la început pe drumul vieții, spre a ne lua pe Cale. Un miracol! O taină continuă! Nu este nevoie de trăiri artificial induse și de nicio magie. Renaștem împreună cu El, intrăm în comuniunea desăvârșită de iubire cu Cel pe care-L vestim, creștem împreună, ne înțelepțim, provocăm deplasări duhovnicești înspre cei care urmează să-L primească prin Cuvântul de colind, care rămâne doar al Lui. Redevenim neprihăniți, buni și curățiți de toate bruiajele cotidianului, asemeni Pruncului Sfânt, născut pentru aceasta: ca să ne repună în starea de candoare și să ne reașeze spre a fi mai ștrașnici, dar și spre a ne explica de ce este posibil și trebuie să ne regăsim, chiar după ce ne-am pierdut direcția adevăratei bucurii; că putem renaște, în modul de a trăi totul la absolut, fără cârpituri și îndoite măsuri, lipsiți de excese și nădejdi nedemne. Și cel mai important… că este posibil să sperăm mântuirea, chiar atunci când ni se pare că am pierut orice speranță.
Pentru umanitate, însemnătatea unică a Nașterii Domnului stăruie în faptul că, făcându-Se OM, Fiul lui Dumnezeu ne șoptește, în modul cel mai melodios cu putință, valoarea. Dumnezeirea nu ni se exprimă numai în mod indirect. Se face OM. Prăpastia dintre Dumnezeu și noi este astfel abolită. Eul dumnezeiesc se face și Eu uman, putând fi experiat de către oameni ca un Tu nemijlocit. Dumnezeu eviențiază astfel cinstea nebănuită a umanității, dar și destinul ei unic.
Să primim, cu suflete deschise și pline de bucurie, pe Cel dintâi și Sfânt colindător, venit din înălțimi de Cer, dintre îngeri și astre, spre a-I încuviința glăsuirea colindului Sfânt și bun în vorbe și în armonii cerești. Căci, de Crăciun, dincolo de toate, esențial este a-L vedea pe Hristos în mijlocul nostru! Minunea fiecărei zile! Slăviți-L!
Inspector scolar,
pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu
