Acum vreo trei secole si jumatate, in Prima meditatie despre filosofia prima, René Descartes zamislea ipoteza existentei unui înselator malign, care era „deosebit de puternic, deosebit de iscusit”, amagindu-ne „dinadins întotdeauna”. Întreaga lume, spunea filosoful, nu ar fi altceva decât o creatie iluzorie a acestui demon care manipuleaza totul, sfidând chiar si legile logicii.
Astazi, preferatii filosofilor par a fi extraterestrii, de vreme ce, iata, in ultimele zile, piata infometata de informatii-trasnet a repus in circulatie, cu mult patos, ideea lansata de filosoful oxfordian Nick Bostrom, la inceputul acestui secol: omenirea nu este nimic altceva decât „o simulare avansata organizata de extraterestri”. Seducatoare, teoria oxfordianului, este brodata in jurul gândului ca noi, oamenii, n-am fi nimic altceva decât piesele unui experiment computerizat. Câteva personalitati ale vietii noastre spirituale, pe care le-am invitat sa comenteze teoria aceasta in care oamenii ar juca doar rolul unor cobai, ofera raspunsuri de asezat in rama…
Ghiorghi Iorga, profesor dr., scriitor: ,,Am fost si eu, ca multa lume, fascinat de existenta inteligentelor extraterestre, de… eterna ipoteza ca, înainte cu mii de ani, Pamântul a fost vizitat de fiinte venite din Cosmos, superioare omului si conditiei sale. Sunt si astazi încurcat si neputincios, când trebuie sa explic, cu mintea mea prea omeneasca, atâtea enigme ce s-au adaugat farâmelor de cunoastere a Universului. As putea spune ca stiu multe lucruri despre asa-zisele relatii cu alte civilizatii, dar cunostintele mele nu sunt functionale, nu se leaga în coerenta stabilirii unor adevaruri valabile fie si o clipa.
Am citit cu sufletul la gura cartea astronomului si astrobiologului american Carl Sagan, « Creierul lui Broca », un soi de trezire a interesului pentru o astfel de problematica, apoi celebra « Amintiri despre viitor », a elvetianului proprietar de hoteluri, cu vocatie de arheolog, Erich von Däniken (care mi-a stârnit dorinta sa le citesc pe toate celelalte!). Au urmat valoroasele carti ale unor mari specialisti în materie: Paul Thomas, Robert Charroux, Serge Antim, Peter Kolosimo, A.Gorbovski, Alexandr Kazantev si altii. M-au interesat, la un moment dat, unele interpretari, codificate, desigur, ale Bibliei, o scriere, cum ati vrea altfel?, a extraterestrilor! Mai târziu, eseul « Dimineata magicienilor . Introducere în realismul fantastic » (Louis Pauwels si Jacques Bergier) m-a bulversat peste masura. La toate aceste lecturi, si la altele de acest gen, s-a adaugat, bineînteles, literatura beletristica de gen, diferite articole, filme etc.
Exista si o morala în eforturile mele de a întelege aceasta « zona »: numarul întrebarilor îl copleseste pe cel al raspunsurilor! Ca sa întelegi toate lucrurile ce tin de raporturile noastre cu alte eventuale(!) civilizatii, trebuie, mai întâi, sa întelegem, mai ales din punct de vedere biologic si antropologic, evolutia speciei umane, adica sa ne proiectam inteligenta departe în urma si… foarte departe înainte ca sa întelegem prezentul. Or asta e dificil înca de realizat, e nevoie de o alta paradigma situationala, existentiala si epistemica! Iata de ce sunt un sceptic nemântuit în privinta gasirii unor raspunsuri logice, definitive în privinta relatiei noastre cu… Universul si cu… teoreticele sale civilizatii!
Într-un alt plan al discutiei, nu prea departe de al nostru, problema extraterestrilor si ideea ca noi, pamântenii, am fi o colonie aflata sub supravegherea lor, duc la o revizuire a valorilor admise pâna acum, valori care dau conceptul de conditie umana. Problema e destul de complicata, astazi, iar rezolvarea ei ar putea produce un cataclism epistemic, moral si religios! Presimtim ca aflarea adevarului suprem duce, cu siguranta, la o schimbare a modurilor de gândire si de expresie. Ar aparea o ultraconstiinta si o stare de veghe superioara. Carui pamântean i-ar conveni asa ceva? Mai mult, ar trebui sa recunoastem, cu metoda, ca îndaratul vizibilului se afla invizibilul, iar pentru recunoasterea acestei noi realitati epistemice ar fi necesara o noua paradigma, anticipata de Valery, unde « miraculosul si pozitivul au contractat o uimitoare alianta ».
Pentru ca nu avem spatiul necesar abordarii unui domeniu cu consecinte fundamentale asupra locului nostru în Univers, ne sunt la îndemâna doua parabole ce ne spun mult mai multe lucruri despre noi si ciudatele noastre relatii cu extraterestrii. Ca sa vada si ei cu cine au de a face! Antropologul american Loren Eiselei: « Corbul cu pricina mi-e vecin. Nu i-am facut niciodata nici cel mai mic rau, dar el are grija sa stea în vârful pomilor, sa zboare sus si sa evite omul. Lumea lui începe acolo unde slaba-mi vedere se opreste. Or, într-o dimineata, se lasase la noi la tara o ceata extraordinar de deasa, iar eu ma îndreptam pe dibuite spre gara. Brusc, la înaltimea ochilor, mi-au aparut doua aripi negre imense, precedate de un cioc urias si întreaga aratare trecu ca fulgerul, scotând un strigat de teroare cum nu mai vreau niciodata sa aud vreunul.
Acest strigat m-a bântuit toata dupa-amiaza. Mi se întâmpla sa cercetez oglinda, întrebându-ma ce aveam atât de revoltator… În cele din urma, am priceput. Frontiera dintre cele doua lumi ale noastre alunecase din cauza cetei. Corbul, care credea ca zboara la înaltimea-i obisnuita, vazuse deodata un spectacol rascolitor, contrar pentru el legilor naturii. Vazuse un om mergând prin aer, în plina lume a corbilor, întâlnise o manifestare a stranietatii celei mai totale pe care un corb o poate concepe: un om zburator…
Acum, când ma zareste de la înaltime, scoate mici strigate, iar eu recunosc în aceste strigate incertitudinea unui spirit al carui univers a fost zdruncinat. Nu mai este, nu va mai fi niciodata aidoma celorlalti corbi… ». Mai clar, un dialog al fratilor Marx: « -Ia spune, în casa de alaturi e o comoara? -Alaturi nu e nicio casa. -Nu-i nimic, construim noi una! »”
