Interviu cu Nicoleta Druica, directorul Sucursalei BCR Bacau
– As debuta prin a va face un compliment, legat de prezenta dvs. extrem de agreabila si, pe deasupra, asa cum mi-ati si spuns inainte, pentru ca sunteti o persoana modesta, careia nu-i place sa fie expusa prea mult. Totusi, cine este Nicoleta Druica?
– Multumesc, asa este, nu-mi place sa fiu expusa excesiv. Sunt expusa doar responsabilitatilor zilnice. Cine este sau ce face Nicoleta Druica in viata de zi cu zi?! Munceste de dimineata pâna seara si asta cam de când am intrat, sa zic asa, in câmpul muncii, respectiv din 1995. Dupa terminarea facultatii, am lucrat doar in sistemul bancar. Pot sa spun ca am aproape 20 de ani de banking. Am avut onoarea si placerea sa fiu formata de oameni respectabili, care au pus mai presus de toate munca, sacrificiul, profesionisti de mare calibru. Il amintesc aici pe domnul Alexandru Dragomir, fost director de banca, acum pensionar. A fost primul meu mentor in aceasta cariera, stia sa puna problema foarte frumos, in situatii critice, atunci când erau de rezolvat anumite probleme mai complicate, mai complexe, dar si in situatii sociale, umane, când colegii nostri aveau anumite greutati. Avea acea eleganta, a unui bancher rafinat, care a stiut sa imbine foarte frumos partea de familie, cea profesionala si cea sociala. Mi-a mai marcat pasii in cariera mea si doamna Cornelia Prigoreanu, un bancher in functie si la acest moment, careia tin in mod deosebit sa-i multumesc. Debutul formarii mele ca bancher a fost la Banca Agricola. De acolo am pornit, dupa 1995, acolo am gasit oameni de marca, de calibru, profesionisti, responsabili, de la care an avut ce sa invat foarte mult.
„Daca nu ar fi fost familia in spate, nu as fi avut forta sa merg mai departe”
– Cum a fost drumul inceput in 1995 si pâna in prezent?
– A fost un drum plin de provocari. Sunt omul provocarilor sau omul care tinteste destul de sus si care se fereste sa mearga pe ocolis, alegând drumul cel drept si luând in piept toate greutatile. Cred ca asta face parte din calirea personala sau din farmecul profesional. Toate lucrurile acestea m-au cladit ca om, etaj cu etaj, caramida cu caramida. Le mai dau eu un exemplu copiilor mei, zicând ca n-am trecut din clasa intâi intr-a patra.
– Si ati ajuns la momentul 2103, cu o cariera stralucita, as putea sa spun, dovada stând faptul ca, in prezent, conduceti o sucursala de banca. As vrea sa cunosc parerea dvs. vizavi de rolul femeii moderne aflata in pozitiile cheie din sistemul bancar. Pentru ca s-ar putea spune ca e cumva apanajul lor barbatilor, ei sunt cei care, de regula, detin functii de conducere in sistemul bancar.
– Asta asa e, colegii barbati sunt cei care dau tonul, dar rolul femeii in tot acest angrenaj este dat de meticulozitatea, de aplecarea catre amanunt, de spiritul de organizare si, de ce nu, chiar de intuitie. De cele mai multe ori, intuitia ne favorizeaza pe noi, femeile, si ne face, poate, sa fim diferite. Or, asta ne pune in postura sa anticipam niste lucruri si sa putem lua niste decizii care sa avantajeze la momentul respectiv.
– Va place meseria pe care o practicati, adica, v-ati gândit vreodata sa renuntati la a fi bancher si sa faceti altceva?
– De multe ori mi-am pus intrebarea ce as fi facut daca as fi ales alt drum si, de fiecare data, imi raspund ca as face acelasi lucru. Daca ar fi sa o iau de la inceput, as face tot asta, poate nu cu aceleasi greseli.
– Le-ati recomanda celor care ajung la pragul maturitatii sa imbratiseze aceeasi meserie?
– E o meserie frumoasa. Acum, depinde de aplecarea fiecaruia catre aceasta zona, de lucru cu clientii, cât de confortabil se simt in a colabora cu clientii, in a le satisface orice nivel de nevoi. In plus, mai este un amanunt de care va trebui sa tina seama cel ce se indreapta catre acest domeniu: cât de mult ii place sa lucreze in echipa. Pentru ca lucrurile nu se pot face de unul singur, ci doar cu cei din jurul tau, cu colegii cel putin la fel de dedicati ca si tine. Astfel, rezultatele si satisfactiile sunt mult mai mari. Daca ai lânga tine o echipa care te sustine si mai dispui si acea flexibilitate, acel nivel de toleranta, atunci, da, le recomand celor care vor sa faca un pas in banking sa il faca.
– In sistem, se lucreaza dupa un program pe care il stii când incepe, dar nu si la când se incheie. Nicoleta Druica, cea din afara serviciului, mai are timp si de lucrurile lumesti?
– Da, Nicoleta Druica este un om ca oricare altul, are si o viata privata, o viata de familie, cu doi baieti minunati, Alexandru, de 15 ani si Tiberiu, de opt ani, dar si un sot intelegator. Daca nu ar fi fost familia in spate, cred ca nu as fi avut forta sa merg mai departe. Sotul meu a fost format in acelasi spirit de banking, pentru ca parintii lui au activat in acest domeniu, deci, stie despre ce e vorba, la rândul lui, copil fiind, a inteles toate sacrificiile acestea. Am avut mereu sprijinul si ajutorul sotului, dar si al copiilor, pentru ca nu e tocmai usor de educat si de crescut doi baieti. Dar, am binecuvântarea lui Dumnezeu care mi-a dat doi copii intelegatori si cuminti.
– V-asteptati de la copiii dvs. sa va preia stafeta in acest domeniu?
– Sunt foarte curiosi, cel putin cel mic, Tiberiu, aflat la vârsta in care curiozitatea este foarte mare. Vrea sa stie tot ce face mama la serviciu. Cel mare, Alexandru, insa, are un alt vis, vrea sa devina medic. Anul acesta ne pregatim de capacitate, un examen de responsabilitate, si emotiile sunt maxime pentru noi. Nu stiu care va fi cariera pe care o va imbratisa pâna la urma, pentru ca a pornit de la politist, a trecut pe la intentia de inginer constructor, iar acum medic. Mai are inca patru ani sa se razgândeasca. Cert este ca ambii sunt pasionati de sah, cel putin Alexandru, al carui debut l-a avut la cinci ani si care a participat la foarte multe competitii, inclusiv la nivel national.
– Nu credeti ca pasiunea asta pentru sah, un sport al mintii, care presupune analiza, strategie, l-ar recomanda sa lucreze in sistemul bancar?
– Nu cred, nu l-am simtit apropiat de zona de banking. Curiozitatile lui fata de acest domeniu sunt limitate sau cel putin nu si le manifesta in acest moment, dar nici nu-l incurajam. Cu partea asta, de medicina, am cochetat si eu la vârsta lui, dar a ramas un drum fara directie. Când eram mica, imi placea foarte mult sa ajut si imi spuneam deseori ca o sa ma fac medic atunci când voi fi mare.
– E ceva in viata dvs. pe care regretati ca nu l-ati dus la bun sfârsit?
– N-as spune ca e tocmai un regret major, ci mai curând cred ca as fi avut niste oportunitati pe care nu le-am valorificat sau care nu au fost finalizate la momentul respectiv. In ’96-’97, cred, aparuse Bursa de Valori in România. Chiar ma acreditasem ca si broker la o societate de valori mobiliare, dar a intervenit familia si, copilul fiind mic, am avut alte preocupari. A fost un drum inceput care nu a avut o finalitate, o renuntare din partea mea, desi a fost foarte provocator la momentul acela. Tin minte ca eram la un curs, la Mangalia, si un broker venit tocmai de la Nisse spunea ca nu putem sta mai mult de cinci ani in ring. Dar, se vede ca, in România, se poate iesi la pensie de la Bursa de Valori.
„La generatia de azi, constat un dezinteres fata de responsabilitatea lucrului bine facut”
– Cum vedeti generatia de azi, cum o simtiti? E debusolata sau si-a format deja o idee despre viata?
– Din ceea ce am intâlnit pâna acum, constat ca e un oarecare dezinteres fata de responsabilitatea lucrului bine facut. Probabil ca aici este si aceasta criza de modele. Ori poate ca lucrurile se deruleaza foarte rapid si nu mai este timp dedicat sedimetarii cunostintelor si aprofundarii lor. Este un defect al societatii de astazi care este pe repede inainte si nu ne mai lasa timp sa sedimentam ce am cules. Dar, am incredere ca sunt atâtia tineri minunati ca si exemple. Mi-ar placea sa cred ca baietii mei vor fi niste oameni pe care sa se bazeze in primul rând ei si de care noi sa fim mândri.
– Puteti trege linie si sa faceti socoteala pentru a vedea cum a fost anul 2013?
– Intotdeauna sfârsitul de an reprezinta un fel de bilant care, in cazul meu, a iesit pe plus. Asta pentru ca sunt mai aproape de familie, dupa ce timp de doi ani si jumatate am coordonat sucursala de la Piatra Neamt. Eforturile au fost mari, dar si satisfactiile sunt pe masura. A fost un moment in care m-a pus pe o pozitie de analiza, daca tot suntem la pas de bilant. Adica, ce as face mai bine, unde m-as simti mai bine? Am constatat ca ma simt cel mai bine aproape de familia mea, desi Piatra Neamt este la o distanta relativ mica. Cred, insa, ca distantele au pus cumva intr-o alta lumina familia, am valorificat mai mult partea aceasta personala.
– Ce va doriti de la 2014?
– Nu as dori prea multe. Echipa de aici se afla intr-un moment in care s-a reasezat. Asa ca imi doresc, din punct de vedere profesional, sa crestem ca echipa, sa vedem multumirea pe fata clientilor nostri, pentru ca, in final, pentru asta lucram. In plan familial, imi doresc foarte multe realizari de la cei mici, speranta fiind indreptata acum spre baiatul meu cel mare care are un examen important al vietii, de maturitate. Si cel mic are un examen, pentru ca de acum, incep evaluarile din doi in doi ani. E o testare pe care o vom trece, pentru ca suntem foarte buni. Acesta este spiritul pe care invatatoarea il insufla copiilor, asa ca nu avem emotii foarte mari. Ca toata lumea, imi doresc sanatate, liniste sufleteasca pentru ca aceasta rezolva foarte multe probleme, si sa-i dea Dumnezeu sanatate mamei mele care este un pic mai departe de noi si care ne duce lipsa, mama fiind icoana fiecarui copil.
– Si o urare pentru inceput de an adresata cititorilor ziarului Desteptarea.
– Le doresc tuturor cititorilor dvs, dar nu numai, ci si celor care vor deveni cititorii ziarului Desteptarea, gânduri bune, liniste alaturi de cei dragi, multa sanatate si sa nu-si piarda speranta.
Nicoleta Druica s-a nascut in 7 martie 1972 in localitatea Poganesti de lânga Husi, judetul Vaslui, intr-o familie cu inca doi frati. Este casatorita si are doi copii, Alexandru de 15 ani si Tiberiu, de 8 ani. In 1995, a absolvit Facultatea de Stiinte Economice din cadrul Universitatii Alexandru Ioan Cuza din Iasi, iar din 1999 si pâna in prezent, activeaza in sistemul bancar, unde ocupa o functie de conducere in cadrul Bancii Comerciale Române, sucursala Bacau.
