Două scriitoare din nordul Moldovei, de la Suceava, Doina și Niadi Cernica (mamă și fiică), au publicat două cărți care se întâlnesc în substanța lor, au numeroase corespondențe, pentru că punctul de pornire este o pasiune comună, cea a călătoriilor. Multe dintre ele făcute împreună, de altfel. Amândouă sunt membre ale Filialei U.S.R. Bacău și au o legătură afectivă profundă cu orașul nostru, pentru că aici a trăit și a creat regretata artistă plastică Dany-Madlen Zărnescu, sora Doinei, prezență luminoasă, permanentă, în memoria ei afectivă. Și nu numai, pentru că nepoata artistei, Niadi, își ilustrează cartea, „Călătorii în Insulele Nemuritorilor”, cu desene dintr-un caiet de adolescență al graficienei. Cartea ei este sensibilă, frumoasă, conținând mici bijuterii textuale, adevărate poeme în proză. Și nostalgicul titlu al însemnărilor mele este un sugestiv citat din Niadi Cernica, a cărei cultură filosofică se vede în scrisul ei, în care invocă de multe ori numele unor înțelepți, unor gânditori ai Antichității și Renașterii. Autoarea e fascinată de mituri, de vechi legende, de povești cu parfum de veșnicie, cu sensuri adânci, și se întoarce în timp, pe aripile gândului și ale imaginației, pentru ca, făcând minunate descoperiri, să se regăsească pe sine, să ajungă în propria Insulă. Ea scrie despre timp, somn și vise, nori, deșerturi, titani, arhangheli, armonie, orașe de aur, grădini, anticariate, despre puterile tainice al frunzelor și ierburilor, fiecare text fiind îndelung, atent șlefuit și având o extremă concentrație de idei, reflecții, de imagini, seve, parfumuri, un abur de poezie și mister. Urmare a unor călătorii în insulele grecești și în Italia, cărticica e fermecătoare, cu fraze muzicale, ca o incantație: „Schimbarea lunii mișcă oceanele, ridică sufletele la ceruri, ne populează somnul cu vise, aduce înțelepților singuratici viziuni și cunoaștere. La lumina lunii unele flori înfloresc și unele păsări cântă”.
Fiind și o cunoscută autoare de povești, Doina Cernica (scriitoare, jurnalistă, traducătoare) își intitulează noua carte „În castelul vrăjitorului”, prinzându-ne în mrejele unor captivante istorii de călătorie în sudul Italiei, în Neapole și pe coasta amalfitană. Poposim, odată cu scriitoarea, mereu bine, minuțios documentată, în Amalfi („nome forte e gentile”), Pisa, Veneția, Pompei, cu vedere spre muntele întunecat Vezuviu. Apoi în Capri, în Ischia, „insula verde”, unde, în 1959, Alain Delon își începea strălucita carieră filmând în „Plein soleil”, după cum ne amintește Doina Cernica, ea făcând o încântătoare risipă de informații și de referințe culturale la tot pasul, când vizitează muzee, domuri, situri arheologice, castele, mânăstiri. În câteva inspirate rânduri o evocă pe Vittoria Colonna, marchiza de Pescara, cunoscută poetă, „adorata lui Michelangelo”, în alte pagini vorbește despre Axel Munthe, celebrul autor al „Cărții de la San Michele” sau de misterioasa romancieră care se ascunde sub numele de Elena Ferrante. Iar autorului „Divinei comedii” , îi dedică un articol special, „Dante 700 cu cititori îndrăgostiți”, apărut în revista „Ateneu”, în 2021, la trecerea a șapte secole de la moartea marelui scriitor florentin.
În cartea Doinei, „cititoare și călătoare”, prezentul se împletește mereu cu trecutul, ca într-un „dans între lumi”. Memoria, imaginată ca un copac pe care sunt rânduite amintirile, cele dintâi fiind la rădăcini, este o temă preferată a autoarei, una care dă un relief aparte cărții, reînviind „tempi passati” în pagini impregnate de lirism și luminoasă nostalgie. E multă istorie, istorie a artelor, literatură, lucruri văzute și nevăzute în notațiile, comentariile și reveriile autoarei, cât și descrieri ale stradelelor pline de farmec („cu căsuțe de basm”), străjuite de lămâi. Te cuceresc aceste pagini vii, pline de culoare, de pitoresc și de o forfotă policromă, cum îmi imaginez că este și cea din piețe și din târgurile cu obiecte artizanale de pe spectaculoasa Coastă Amalfitană.
Cum vremea vacanțelor se apropie, lectura cărții (îmbogățită și cu multe imagini color) devine și o ispititoare invitație la călătorie.
