Este un motto pe care Izabela Cozma, o tânără din Bacău, îl susține maxim. Chiar dacă este absolventă de filologie, Izabela profesează în cu totul altă direcție iar motivele pentru care astăzi o vom cunoaște mai bine sunt hobby-urile ei. Tânăra s-a făcut remarcată în urma participărilor la diferite probe de semimaraton și maraton unde a concurat într-o vestimentație ce i-a adus renumele de „alergătoarea în fustiță”. Dar mai bine să o lăsăm pe Izabela Cozma să ne aducă povestea ei spumoasă. (Fl.Ș.)
„Sunt născută în Bacău și până în clasa a V-a am învățat la Școala Gimnazială «Ion Creangă». M-am mutat cu părinții la Milano, Italia, unde mi-am continuat studiile gimnaziale, liceale și chiar am început o facultate pe care nu am absolvit-o. După 12 ani de stat în Italia m-am decis să mă întorc acasă, în România. Am urmat cursurile Universității «Alexandru Ioan Cuza», filologie italiană-engleză și am fost șefă de promoție.
După absolvire am susținut un concurs pentru postul de statician medical la Spitalul Județean de Urgență Bacău, unde lucrez și acum, iar între timp am încheiat un master pe «limbă, cultură și civilizație italiană». Sigur, toată lumea a remarcat faptul că alerg la diferite curse iar ținuta mea este…altfel. Am ales să alerg în fustiță pentru că am vrut să transmit o stare de bine și ideea că oricine ar putea fi capabil să alerge, într-un fel sau altul.
Iubesc foarte mult mișcarea, sportul. De când am plecat în Italia, am început cu voleiul pe care l-am practicat la nivel de performanță: șase ani de performanță, trei antrenamente pe săptămână și un meci în fiecare weekend. Poate părea surprinzător, dar în timpul antrenamentelor de volei nu-mi plăcea să fac încălzirea, alergarea fiind un chin pentru mine. În urmă cu aproape patru ani, câțiva prieteni care considerau că au luat puțin în greutate s-au hotărât să alerge iar eu mi-am propus să-i încurajez. Așa am început să alerg, la început 5 km, apoi progresiv, am ajuns la distanțe mult mai mari. Prima mea participare la un concurs a fost în 2016 la un semimaraton în Brașov.
De atunci am avut nenumărate competiții atât în țară cât și în străinătate, ultima mea «ispravă» fiind la semimaratonul de la Bacău desfășurat luna trecută pe care am reușit să-l câștig. Pentru că atunci când alerg de antrenament sunt destul de mulți cei care comentează și consider că trebuie să fiu pregătită în orice moment, m-am apucat de kickboxing și ju jitsu, pentru autoapărare.
Dar atletismul este activitatea mea principală și chiar sunt legitimată la CSM Bacău, de două luni. Am fost remarcată de directorul Gavriliu care crede în potențialul meu. Fac și tenis și urmează să încep antrenamente serioase cu un antrenor, iar de anul viitor vreau să mă înscriu în federația de sportivi amatori, să pot participa în competiții. Mai fac și patinaj și abia aștept să se deschidă patinoarul pentru că vreau să-mi îmbunătățesc tehnica.
Îmi place și echitația, intenționez să-mi fac abonament și chiar mă gândesc serios să achiziționez un cal. În rest, merg cu bicicleta, mă dau cu schiurile iar de ziua mea vreau să sar cu parașuta. Trăiesc pentru mișcare. Știu că fac foarte multe lucruri și pare greu de crezut. Nu vreau decât să-mi demonstrez mie că pot. Și sunt bugetară, nu stau extraordinar cu banii. Dar mă ajută tata. Doar sunt fata lu” tata…și sunt dependentă de adrenalină. Mens sana in corpore sano.”
