Puiu Tataru este cel mai renumit taietor de porci din comuna Scorteni. Are numai 27 de ani, dar spune ca a inceput sa invete meserie de la 13, de la un bunic mester mare si la feliat grasunii si in a prepara cam tot ce se cuvine dintr-un porc. Specialitatea lui este, insa, sunca afumata chiar de Ignat, de sorocul porcilor.
Puiu Tataru e un om chipes. Are muschii ca otelul, pentru ca traieste si isi intretine familia, sotia si cei doi copii, din munca bratelor. La vreme de iarna taie porci pe unde se nimereste, dar stie sa faca de toate: pune faianta, zugraveste si se incumeta la orice lucrare pentru o locuinta, iar de obicei il gasesti in padure la taiat de lemne. De altfel, vreo doi ani a lucrat prin Bacau si chiar in Bucuresti, dar apoi s-a intors acasa, unde s-a apucat de crescut animale. A avut stâna de trei sute de oi, ca in poveste, a avut vaci si acum are o pereche de cai muntenesti de mai mare dragul, pe care ii iubeste ca pe ochii din cap. Sunt o parte din averea lui, dar si din puterea lui de a munci, pentru ca ajunge cu caii tocmai sus pe munte, pe Lapos sau la Ghimes, pe unde se taie lemnul.
Ghita arata ca ne asteapta iarna usoara
L-am cunoscut pe Puiu Tataru in curtea fostului primar din Scorteni, Costica Popa, intr-o zi din preajma Ignatului, unde tocmai se pregatea taiatul porcului. Incepuse o sfânta ninsoare ca pe vremuri, usoara si tot mai insistenta, de se punea zapada peste tot prin locurile mai putin umblate. Ghita, porcul, n-a avut clipe grele sub mâna lui Puiu. S-a trezit iute pe masa de operat, unde doua ajutoare vrednice si cu multa experienta, nea Vasile si nea Mircea, i-au tinut isonul taietorului sef. Odata am vazut grasunul maro ca ciocolata, odata alb ca laptele, si inca o data gata transat. Cei trei oameni aveau mâini ca de chirurgi. Capul, odata desprins de trupul porcului a si fost cântarit, sa se deduca greutatea animalului, pentru ca propria lui greutate se inmulteste cu zece si socoteala iese ca in târg. Toate elementele au fost desprinse din bietul Ghita cu grija, dar cel mai mult am asteptat sa vedem splina, sa ne dam seama ce iarna ne asteapta: nici prea-prea, nici foarte-foarte, adica subtine, deci blânda, la inceput, ceva mai groasa spre final, dar nu de speriat.
Sunca la bait, afumata, se topeste in gura
Mare maestru s-a dovedit Puiu Tataru si la scos suncile de pe porc. L-am urmarit cu mare atentie. Nu-mi venea sa cred cât de repede s-au feliat toate, numai bune de pus la oparit si la afumat. Deloc groase, suncile au adastat in covata de lemn a doamnei Viorica, gospodina casei, care insa a devenit atenta mai ales la ce a inceput Puiu sa spuna, tocmai când se mânca pomana porcului – cum e obiceiul. Adica, spunea Puiu, o sunca buna de pastrat pe iarna e una preparata si afumata intr-un anume fel. Sunca de porc – am aflat – se face cu usturoi si sare, dar si cu ceva boia de ardei, intr-un bait cu putin vin. Nu trebuie pusa, apoi, afara, la rece, ci undeva la caldura, sa traga tot baitul. Apoi se atârna la afumat. Nu se taie groasa, ci subtire si-i dai in afumatoare temperatura pâna devine aproape transparenta. Atunci e coapta sunca. Altfel, e afumata pe dinafara si cruda pe dinauntru. Dar nu trebuie tinuta prea mult la fum, iar focul, in afumatoare trebuie sa fie unul potrivit. Insa pâna la afumat, sunca poate fi si putin fiarta, de fapt mai mult oparita. Ti se va topi in gura!
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
