Suflete, prund de pacate

Cand ma gandesc la aventurile pacatosului nostru suflet, ma cauta versurile lui Blaga: „Suflete, prund de pacate, / esti nimic si esti de toate. / Roata stelelor e-n tine / si o lume de jivine”… Ce-o fi fost in sufletul lui Napoleon, care cam avea lumea la picioare, atunci cand, oprindu-se intamplator in orasul polonez Brone, pentru schimbarea cailor, a devenit robul frumoasei Maria Walewska? „Nu v-am vazut decat pe dumneavoastra, nu v-am admirat decat pe dumneavoastra. Numai un raspuns de la dumneavoastra poate linisti focul care s-a aprins in inima mea”, ii scria el. „Este incantatoare, este un inger. N-as gresi daca as spune ca are un suflet la fel de frumos ca si infatisarea”, spunea despre ea. Ruptura a venit din motive politice, dar Maria Walewska i-a rascolit mereu sufletul. In primul exil al imparatului, pe insula Elba, ea fost una din putinele persoane care au dorit si au reusit sa-i faca o vizita, intre 1 si 3 septembrie 1814… Ce-o fi fost si in sufletul celui mai puternic om al planetei, John Kennedy, robit de „cea mai frumoasa femeie din toate timpurile”, Marilyn Monroe, desi familia ocupa un rol important in viata americanilor? Se spune ca Marilyn a sunat-o pe Jackie Kennedy ca sa-i spuna ca isi doreste sa se marite cu sotul ei. I-a despartit insa teama de santaj; tot politica… Marilyn a fost gasita moarta. Adevaratul motiv care a dus la decesul ei a ramas pana acum nedeslusit: pe de o parte exista sustinatori ai ideii de sinucidere, pe de alta parte sunt zvonuri care ii implica, in moartea artistei, pe fratii Kennedy si pe reprezentantii Mafiei… Sa fii rege, precum Eduard al VIII-lea, si sa-ti fie ravasit sufletul de Wallis Simpson, care nu era nici frumoasa, nici foarte tanara, ci avea doar numai fler si o anume eleganta, este o alta poveste despre o restriste… sublima a sufletului. Colac peste pupaza, Wallis Simpson era divortata, avea o viata intima plina de picanterii. Familia regala o respingea categoric nu doar din cauza trecutul ei, ci si din cauza pasiunilor sale naziste. Dupa niciun an de domnie, Edward a renuntat la tronul britanic si a ramas impreuna cu ea pana cand moartea i-a despartit… Sa fii Carol al II-lea, fiul lui Ferdinand si al reginei Maria, sa te indragostesti de Zizi Lambrino, sa te casatoresti cu ea, in secret, impotriva tuturor oprelistilor, sa fii arestat din cauza asta, sa ti se anuleze casatoria, sa fii trimis de parinti intr-o calatorie in jurul lumii, pentru a te lecui prin uitare, e ceva… Apoi, pardalnicul suflet l-a aruncat pe acelasi Carol al II-lea in bratele Elenei Lupescu, femeia care i-a devenit amanta si sotie. In 1923, cei doi au fugit din Romania, regele Carol al II-lea abdicand din dragoste pentru Elena, cea care, la randul ei, l-a urmat in exil. In vremea asta, conditionata sa paraseasca tara, Zizi Lambrino locuia la Paris, cu sprijinul unei pensii lunare acordate de Guvernul Romaniei, traind intr-o vila cumparata tot de statul roman. Carol al II-lea n-a mai revazut-o niciodata. Aceasta a murit la Paris, in 1953, iar dupa numai o saptamana a murit si Carol al II-lea. Era, bineinteles, tot in exil… Si iar ma gandesc la versul blagian: „Suflete, prund de pacate…”