„Suflet de rezerva… / la templul cuvantului”

Spectacolul cartii la Centrul "Apostu"

Pusi in garda de la inceput, “Spectacolul cartii” de la Centrul International de Cultura si Arta “George Apostu”, de joi, 7 iulie 2011, a inceput si s-a incheiat “intr-o selecta companie a lumii literare bacauane”, dupa cum ne-au avertizat organizatorii. Sala a fost neincapatoare (putini si-au permis sa lipseasca de la invitatia vicepresedintelui Consiliului Judetean Dumitru Braneanu, responsabil cu banii pentru cultura bacauana), s-a vorbit frumos, elogios uneori la adresa “sarbatoritilor”: Loredana Danila, cu Suflet de rezerva (al patrulea volum de poezii, dupa “Sa mori din dragoste” – 1999, “Inger zavorand clipa” – 2004, “Cautiune pentru destin” – 2007) si Dumitru Braneanu, cu Pelerin la templul cuvantului (al saptelea volum din raft). De remarcat ca aplauzele n-au fost egal acordate, dar nu din vina autorilor celor doua volume, ci a spectatorilor, mai darnici cu Pelerinul, Sufletul luandu-si revansa la capitolul flori. Au vorbit profesorul Grigore Codrescu, incisivul critic Adrian Jicu si suava poeta Violeta Savu, ultimii doi redactori ai Revistei Ateneu. A interpretat (nu a citit) din creatiile celor doi autori Geo Popa, amfitrionul manifestarii, acompaniat de Trio Ateneu – Alexandra Dumitriu, Simona Droanga si Mihai Epuran. Nedumerirea singuratatii, melancolie, deznadejde, sperante, credinta, bucurie, care trec prin dezamagire si resemnare, rugile poetei Loredana Danila sunt vaduvite de lacrimi, iar iubirea are ecouri telurice, traita cu teama si discretie, ne-a spus repede Violeta Savu despre volumul Suflet de rezerva. Profesorul Codrescu a ramas fermecat de frumusetea Loredanei si a vazut in poezii doar puritate, frumusete, versuri reflexive, metafore insolite, lirism introspectiv, stari de spirit, mici bijuterii de 6-8 versuri si putina metafizica. Bun. Va incit la lectura. Sfidare: “Intorc spatele destinului,/ rup fila cu ziua de azi,/ chicotesc scuipand intunericul/ si predau “arta conversatiei”/ cu stiletul singuratatii infipt in grumaz.”
Inseamna ca n-am murit de tot, mai avem nevoie de poezie, fie si religioasa, cum ne demonstreaza in “Pelerin la templul cuvantului” poetul Braneanu. Am cutezat in adanca mea smerenie: “Am cutezat in adanca mea smerire,/ Ingenuncheat umil, sa-ti nazuiesc ivirea;/ Te-am inganat, ca pruncul intaia vorbire,/ Tata ceresc, sa-mi indeplinesti zidirea”.
Dumitru Braneanu nu este un poet mistic, desi ultimul volum vine de la cuvant, de la cuvantul care deschide Sfanta Scriptura, trimite la Geneza, la Calea pe care omul a strabatut-o de la pacatul originar si pana astazi. Poemele ultime sunt dominate de piosenie, accente mesianice, credinta, lumina, angelic, cristic, virtute, constiinta pacatului si dorinta de puritate – (Grigore Codrescu). A intrat in rol Adrian Jicu: Poezia lui Dumitru Braneanu nu intra in sfera postmoderna, temele volumului sunt relatia omului cu Divinitatea, problematica trecerii timpului, intrebari si dorinta de a gasi raspunsuri la ceea ce ne asteapta dincolo de moarte. “Vinovatii” si-au justificat pacatul de a scrie poezie, poeme si sonete si au jurat ca vor continua dincolo de orice anateme sau amenintari care vin peste noi, iar amatorii de poezie nu au decat o scapare: sa citeasca din creatiile celor doi autori.
Ambele volume au aparut la Editura Ateneul Scriitorilor.
Gheorghe Baltatescu