La cetatea de scaun a țării, se împart ministerele, se stabilesc strategii de guvernare … De vreo două săptămâni. E clar că ne-ar mai trebui un premier care să ridice sabia înroșită în foc, ambele forțe politice dorindu-și omul lor în funcția de stat care va putea decide cine și cât va linge din „smântână”.
Să admitem că această coaliție de moment dintre liberali și social-democrați (nefirească, în opinia multora) apare într-un moment de cumpănă pentru țară, dar și pentru principalele partide de pe scena politică. Unul s-a făcut de băcănie prin guvernarea absolut dezastruoasă din ultimul an și ceva (cu riscul major de a fi taxat la alegerile care vor urma, peste ceva timp), dovedind amatorism și nepricepere crasă în a guverna o țară.
Celălalt pentru că a stat ca o momâie, ascuns sub masă, mieunând, din când în când, eventual când creșteau sensibil nemulțumirile din rândul populației. Mi-e clar că premierul demis e figura acră, de nesuportat de tot mai mulți dintre români, și nu doar de politicieni, care dac-ar dispărea, măcar pentru un timp, ar lăsa drum liber chiar și acestei guvernări, să zicem, strategice (dar de dorit stabilă și rațională) a celor două extreme. Probabil că s-ar mai putea îndrepta lucrurile într-o societate dezbinată, cu instituții adânc injectate cu venin politic.
Măcar acum, să dea cu toții dovadă de puțin patriotism, conducând țara în interesul românilor, în totalitatea lor, și nu al celui de grup sau de partid. Lumea-și cam dorește, de ceva timp, oameni cu adevărat buni în domeniul lor, competenți, pregătiți să ia măsuri corecte, care să rezolve à la longue urgențele. Și nu doar propunând renunțarea la cota unică de impozitare a venitului şi introducerea cotei progresive, cu țintă impozitarea marilor averi din România.
Ai crede că autoritățile au terminat cu uriașa evaziune fiscală (care, în realitate, crește și tot crește), închizând ochii la miile de containere care pătrund în țară fără a fi temeinic verificate și taxate, la fel și la sutele de tone de țigări care ajung în contrabanda din piețe, magazine ș.a.m.d. În general, românii sar ca arși când sunt aduse în discuție averile bogaților.
Drept e că acea cotă unică de pe la noi nu prea este „unică”, din moment ce salariul minim pe economie este redus la aproape jumătate, prin impozitele aplicate (46 %), în vreme ce unuia de câștigă un milion de euro la bursă i se iau doar 5%. Pe de altă parte, să nu uităm de scutirile de care au tot beneficiat IT-știi, constructorii ș.a., dar nici de multinaționalele care știm ce fac cu banii obținuți din activitățile derulate la noi. Să zicem că impozitul progresiv poate, eventual, să fie adoptat, dar cumva în concubinaj cu anumite cote, la care se pot adăuga deductibilități, astfel încât să înțeleagă omul ceva din banii de salariu. Însă, indiferent de ce variantă s-ar alege, dacă banul public nu va fi folosit cum se cuvine, astfel încât să fie direcționat cu precădere în investiții, totul se va transforma în același praf aruncat în ochii noștri.
