În mai puțin de o săptămână, alegătorii români se vor prezenta la urne pentru a participa la alegeri. Campania electorală se apropie de sfârșit dar aproape nicio forță politică majoră nu a abordat subiectul alegerilor europene. Această tăcere ridică întrebări despre motivele din spatele acestei omisiuni deliberate. De ce se evită discuția despre problemele Uniunii Europene (UE) și despre activitatea reprezentanților României în Parlamentul European?
În primul rând, o explicație posibilă pentru această tăcere este faptul că problemele UE sunt complexe și grave. Politicienii români ar trebui să explice ce au realizat în Parlamentul European pentru România și să justifice voturile lor, care adesea par a fi în contradicție cu interesele naționale. O discuție sinceră în problema alegerilor europene ar putea dezvălui lipsa de performanță sau deciziile nepopulare luate în detrimentul României.
Un alt motiv pentru această tăcere ar putea fi legat de faptul că mulți dintre aleșii europeni trimiși de România votează în conformitate cu directivele grupurilor politice din care fac parte, și nu neapărat în interesul României. Această aliniere politică duce la decizii care avantajează țările puternice din UE, în detrimentul celor mai mici, cum ar fi România. Aceasta evidențiază o problemă structurală în modul în care sunt reprezentate interesele naționale la Bruxelles.
Pe agenda europeană există numeroase proiecte care favorizează statele membre puternice, consolidându-le pozițiile dominante. Aceste proiecte pot dezavantaja țările mai mici, care nu au același nivel de influență. Pentru România, această situație poate însemna pierderea unor oportunități economice și politice. Politicienii români evită subiectul deoarece ar trebui să explice cum intenționează să contracareze aceste tendințe și să apere interesele naționale.
Politicienii par să evite subiectul alegerilor europene pentru a nu risca să piardă voturi prin deschiderea unor dezbateri incomode. În schimb, se concentrează pe problemele locale, mai familiare alegătorilor și mai ușor de abordat. Această strategie de a pune „batista pe țambal” reflectă o lipsă de curaj și de responsabilitate față de electorat.
Această tăcere poate fi periculoasă pentru democrație. Dar asta numai dacă am trăi într-o democrație funcțională. În contextul problematicii europene, observăm existența unor probleme structurale majore care subminează conceptul de reprezentativitate democratică. Parlamentul European, deși este organismul ales direct de cetățenii europeni, nu are drept de inițiativă legislativă. Acest lucru înseamnă că parlamentarii europeni nu pot propune legi, ci doar votează asupra propunerilor venite de la Comisia Europeană.
Faptul că Parlamentul European nu are drept de inițiativă legislativă subminează grav capacitatea cetățenilor europeni de a influența direct politicile care îi afectează. Deși parlamentarii europeni sunt aleși prin vot popular, rolul lor este redus la a accepta sau a respinge propunerile legislative venite de la Comisia Europeană. Acest aranjament creează un deficit democratic, deoarece cetățenii nu au un canal direct prin care să-și exprime dorințele și nevoile legislative.
Comisia Europeană, instituția cu drept de inițiativă legislativă, este formată din comisari numiți de guvernele statelor membre. Acești comisari sunt deseori numiți pe criterii politice și nu sunt supuși unui control democratic direct de către cetățeni. În consecință, deciziile importante privind politica europeană sunt luate de un grup de tehnocrați și politicieni numiți, ceea ce reduce și mai mult responsabilitatea democratică.
Pe lângă Comisia Europeană, afacerile europene sunt gestionate și de diverse comitete și grupuri de lucru, care, de asemenea, nu sunt alese prin vot popular. Aceste structuri ad-hoc au un rol semnificativ în modelarea politicilor europene, dar sunt compuse tot din indivizi numiți, nu aleși. Aceste numiri politice adaugă un alt strat de complexitate și opacitate în procesul decizional european.
Într-un astfel de context, tăcerea politicienilor români pe tema alegerilor europene nu face decât să amplifice aceste probleme, contribuind la perpetuarea unui sistem în care voința cetățenilor este marginalizată.
