Pare un adevarat drog sa dai pe gât o vodca in timp ce jandarmii si pompierii iti scot apa din gospodaria inundata. Parca e placerea mai mare sa vezi trupele cum trudesc, in timp ce tu zaci beat, cu apa pâna la nari, de abia mai respiri. Ca doar jandarmii isi iau salariile din impozitele pe care le platesti la stat, deci ai dreptul sa stai ca trântorul in fata lor, chiar daca iti cade casa pe tine. Altfel nu se explica de ce lenea devine mai mare decât de obicei taman când si nenorocirea e mai mare, iar in joc e chiar propria agoniseala.
A devenit emblematica imaginea surprinsa de un fotograf cu niste tarani adunati la cârciuma din sat, si chiar daca totul era cufundat, iar apa le ajungea la genunchi, ei erau de-a binelea relaxati, cu paharele de rom in mâini, ca la nunta. La Comanesti, bunaoara, unde a fost potop mare in 2005, tot jandarmii au fost cei care au trudit din greu pe o ploaie diluviana ca sa faca alei de acces prin mâlul gros de un metru adus de ape in jurul blocurilor, in timp ce locatarii admirau spectacolul spargând seminte la balcoane, ba chiar oferind si indicatii de la inaltimea etajului si a competentei in materie de nesimtire. In alt loc, un individ de sorginte porcina se tolanea pe patul pe jumatate cufundat in apa, in timp ce pompierii si jandarmii incercau sa ii salveze mobila, papucii, pisica. Individul avea si justificare pentru atitudinea lui: “Le-am spus ce au de facut. Mai mult ce pot sa fac?”.
Chiar si la Negri, unde luni au fost inundatii, dar au existat o operativitate si o solidaritate exemplara a satenilor, autoritatilor si fortelor de interventie, tot s-au gasit câtiva trogloditi care in mijlocul agitatiei generale invârteau de la unul la altul o bere la cel mai mare pet care exista acum pe piata. La toate acestea adaugam atitudinea tipica a omului lovit de soarta, sinistratul in asteptarea ajutoarelor sociale, de orice fel or fi, numai gratis sa fie sI cu felicitari pe deasupra. Daca e pe munca nu mai e bun. Toate aceste specimene ii pun in umbra pe gospodarii care nu comenteaza prea mult inainte sa puna mâna la munca si nu asteapta neaparat ajutoare, ci se roaga sa aiba putere sa-si salveze singuri agoniseala cinstita.
Iar cei care nu au inoculata aceasta educatie sunt de fapt poamele stricate, rodul statului social strâmb, original cum e al nostru, care azvârle cu ajutoare in stânga si-n dreapta, fara nici o noima. Si care astfel a creat o periculoasa dependenta fata de orice sprijin.
