Sigur că medicii aveau salarii mici acum 10 ani, înjositor de mici. Mulți, îngrozitor de mulți, au luat calea Occidentului, spitalele și clinicile noastre fiind văduvite de medici, de asistente, fiind pusă în pericol sănătatea națiunii. Singura soluție a fost – și era – creșterea salariilor și dotarea spitalelor cu aparatură tehnică performantă. Pare că s-a ajuns la un nivel de salarizare mulțumitor, în jur de 20.000 de lei/lună. Nu vorbim de venituri. S-a rezolvat problema din Sănătate? Nicidecum. Sunt încă multe de scris și vorbit.
Și profesorii au salarii mici, foarte mici, în raport cu importanța muncii și a statutului social. Au ieșit în fiecare an în stradă, au protestat, au amenințat cu „înghețarea” anului școlar, cu blocarea examenelor naționale. Li s-a promis și li se va da mai mulți bani. Nu-i prima mărire a salariilor, însă, fără supărare, situația școlară (generic vorbind) nu s-a schimbat. Parcurgeți procentele de la toate examenele, intrați și în intimitatea claselor, școlilor: e jale.
Și bugetarii au ieșit în stradă, ei au și sindicate care-i susțin. Cei mai iubiți dintre ei, bugetarii din administrația publică, primării, prefecturi, consilii județene și din toate deconcentratele, au primit salarii mai mari, chiar foarte mari, însă aici nu salariul contează, ci nenumăratele și imposibilele sporuri. Dar, ce mai contează, nu se uită nimeni pe fluturaș.
Și muncitorii, și agricultorii, și constructorii, specialiștii din aceste domenii au salarii mici. Însă, aici, statul nu poate să le mărească salariile. Este treaba angajatorului, statul poate stimula munca. Cu toate că de acolo vine plus-valoare, acolo se produc banii, care vin la buget, tocmai în aceste sectoare productive, în buzunarele salariaților din aceste domenii s-a repezit măritul și drăguțul stat să bage adânc mâna, pentru a acoperi gaura neagră din buget, de peste 35 miliarde de lei. Pe ei nu-i apără nimeni, și, cum spunea bunicul, Dumnezeu să-l ierte!, tot în boul care trage dai cu biciul! Până la urmă, de medici ai nevoie, de profesori nu mai vorbim, de judecători și procurori așijderea, de bugetari nu se atinge nimeni că ei fac pui, atunci nu au mai rămas decât „orfanii”: muncitorii, constructorii, agricultorii, producătorii de bunuri, să fie jumuliți, spre binele general. Numai un stat eșuat și iminent falimentar este în stare să taie găina care face ouă. Și nu din prostie, ci din teamă, din incompetență și încălcarea grosolană a Constituției.
