Acum circa trei ani în urmă, poate și patru să fi fost, în cartierul nostru central din Bacău, unul pe care eu l-am considerat ceva mai „elevat”, pentru că era mai central – un ditamai stâlp de beton, cu tot cu excrescența lui metalică și electrică, a căzut peste blocul lângă care era plantat. Nu a fost nicio tragedie, Doamne ferește!, „betonatul” doar s-a rezemat de clădire, pe la etajul al doilea.
De atunci, aflat cu locuința prin apropriere, m-am tot gândit la asemenea întâmplări. În fața blocului meu era un stâlp barosan, care ținea noapte de noapte strada sub lumină. Era ca un vecin și frate al nostru. Dar, dacă la fel, Doamne ferește, cade spre bloc?
Gânduri negre și nesusținute de realitate – mi-am spus.
Acum două-trei zile am auzit un amarnic zgomot de picamer lângă stâlp. Am sărit la geam, ca ars. Ce să fie? Am rămas uimit: lângă bătrânul stâlp de beton a apărut unul mult mai zvelt, de metal, cu lampionul plin de leduri. Doamne, ce înseamnă bătrânețea, timpul, viața!
Am zis că nimic nu e întâmplător, pentru că Bacăul e într-un soi de „modernizare stradală”, peste care nu putem opune ceva. De exemplu, nici străzile nu au pace, prin lucrările ciudate prin care se toarnă, chipurile, piste pentru bicicliști. Însă nici trotuarele nu au liniște, pentru că s-au săpat șanțuri pentru noile conducte pentru cablajele tv. S-au spart porțiuni bune, s-au refăcut la loc, dar numai parțial, au apărut noi guri de canal, s-au tras și se mai trag tot felul de cabluri prin tuburi. În acest timp, pe ecranele tv noi vedem ba unele canale, ba altele. Pentru că, de, se tot lucrează la ascunderea cablurilor aeriene prin canalele subterane. Nu mai vedem tot ce vrem la tv, dar facturile furnizorului de asemenea servicii sunt tot la valorile de până acum, deși marfa nu mai e la fel. Iar furnizorii nu prea ne anunță cam ce se întâmplă, măcar să ne prevină.
Suntem, însă, în perioada stâlponiadei și a cabloniadei și se pare că totul e permis.
Însă, eu tot mă gândesc să nu cumva să mai cadă vreun stâlp, pe undeva!
