Ss. Petru si Paul – apostolii neamurilor

Sarbatoarea Sfintilor Apostoli Petru si Paul este una dintre cele mai vechi sarbatori celebrate de crestini. Este o sarbatoare a Bisericii care astazi trebuie sa-si aminteasca si sa-i multumeasca lui Dumnezeu pentru doua dintre particularitatile sale: ca, desi raspandita in lumea intreaga, este in mod fundamental una. Acesti doi sunt darul facut de Dumnezeu Bisericii, un dar pe care el insusi l-a ales, l-a pregatit cu grija si ni l-a oferit. Simon, fiul lui Ioan, era un simplu pescar, adica un om cu o pregatire modesta, si foarte probabil preocupat mai mult de viata trupeasca decat de cea sufleteasca ne ofera un indiciu in aceasta privinta faptul ca, dintre toti, tocmai el este acela care il intreaba pe Isus: Iata, noi am lasat toate si te-am urmat, deci care va fi partea noastra? (Mt 19,27). Putem spune ca era un om care nu avea nici o calitate care sa prevesteasca faptul ca va fi cel care odata va vorbi multimilor, in numele tuturor apostolilor, despre Cristos si invierea sa din morti. Era un om instabil in deciziile sale, incapabil sa respecte chiar si cuvantul rostit in fata celorlalti apostoli: desi isi bate pieptul asigurandu-l pe Isus de fidelitate pana la moarte (Doamne, sunt gata sa merg cu tine si la inchisoare si la moarte – Lc 22,33), cateva ore mai tarziu il reneaga in fata unei simple servitoare. Misiunea incredintata lui Petru este nu doar unica, dar si foarte mare. Tocmai de aceea si Cristos are o grija aparte fata de Petru, dupa cum ne-o dovedesc cuvintele sale: Simon, Simon, Satana a pretins sa va cearna ca pe grau, eu insa m-am rugat pentru tine ca sa nu piara credinta ta iar tu, cand te vei fi intors, intareste-i pe fratii tai (Lc 22,31-32). Asadar, desi Satana vrea sa-i imprastie pe toti, Isus se roaga pentru Petru, caci el este acela care trebuie sa-i tina adunati si statornici in credinta pe toti ceilalti. Acest adevar dovedeste clar misiunea lui Petru in Biserica, drept semn si garantie a unitatii tuturor crestinilor B) Saul era un evreu bine instruit (pregatit la scoala lui Gamaliel) si daruit cu totul pastrarii puritatii credintei strabunilor, un om care apara adevarul cu orice pret (asa cum ne-o dovedesc persecutiile pornite impotriva crestinilor). Asa cum nimeni nu credea ca Petru va deveni cel dintai dintre apostoli si capul vizibil al Bisericii, la fel nimeni nu credea ca este posibil ca Saul, prigonitorul cel mai aprig de atunci crestinilor, sa devina apostolul lui Cristos. Privind la Saul nu trebuie sa vedem doar calitatile lui, care pentru el ar fi ramas o risipa in afara slujirii lui Cristos, ci sa vedem mai ales lucrarea harului lui Dumnezeu in el.
Am putea spune ca spre deosebire de pregatirea lui Petru pentru misiunea incredintata, lucrarea harului in Saul a fost mai usoara. De fapt a fost necesar un singur lucru: sa i se arate care este adevarul, lucru infaptuit pe drumul catre Damasc. Odata ce i-a fost descoperit adevarul, fiind un om „consacrat” slujirii adevarului, toata fiinta lui s-a daruit raspandirii acestui adevar la toti oamenii, toata viata sa a devenit o jertfa oferita slujirii acestui adevar care a inteles ca este o persoana, Isus Cristos.