Se vor împlini anul acesta 20 de ani de când Adunarea Generală a Națiunilor Unite a declarat ziua de 12 august ca fiind Ziua Internațională a Tineretului. Ființând sub imperiul obsesiei de a fi simpatizați de electorat, peste numai cinci ani, parlamentarii români au aprobat și o zi băștinașă a Tineretului, pentru 2 mai, dublând sărbătoarea internațională. Astfel, o singură dată pe an, guvernanții își aduc aminte de tineri, de cei care au fost/ sunt obligați să părăsească țara sau formează marea masă a șomerilor.
Ziua Tineretului… A devenit și un fel de zi a tinerei… vrajbe. Manipulați de cei îmbătrâniți urât în cloaca politică, unii tinerii uită repede că trăiesc în țara în care dacă ar izbucni zilnic o revoluție aceasta ar avea temeiuri depline. Din varii partide, mulți tineri își trimit, și de ziua lor, săgeți otrăvite, uitând de idealurile care ar trebui să-i unească pentru a semna decesul dictaturii cronicului reumatism politic mioritic. Ei au în față „numai cadavre care le vorbesc despre «idealuri»”, cum ar zice Cioran. Despre „idealurile” lor, ale „reumaticilor”. Alții (nu toți, evident), scârbiți de acest spectacol al minciunii, se refugiază în câte o Vama Veche și declară aidoma unui tânăr recent intervievat: „M-am plimbat prin toată plaja, am băut ca ultimul animal, dar sunt OK”. Știm că animalele nu beau, dar declarația poartă povara tragediei alienării.
Mi-aș dori o Zi a Tineretului în care să regăsim bucuria împlinirii tinerilor eminenți, a tinerilor care sunt încurajați cu proiecte realiste ca să rămână în țară, a tinerilor care vor să se întoarcă din străinătate, a tinerilor respectați în școli și universități, a tinerilor pentru care România nu reprezintă doar amintirile romantismului copilăriei/ adolescenței, Paștelui și Crăciunului. Altfel, Ziua Tineretului va rămâne doar ceea ce este: o altă zi a demagogiei deșănțate.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
