(S)PORTretul săptămânii: Mihai Ciuntea, o viață dedicată tenisului

E de o viață în tenis. Și asta în ciuda faptului că prima dragoste a fost fotbalul, pe care l-a și practicat la piticii Ceahlăului. De la 14 la 15 ani s-a împărțit între balonul cu hexagoane și mingea de tenis, pentru ca ulterior, să se dedice în întregime sportului alb. Mai întâi ca jucător la Piatra și Petroșani, la Brașov și Hunedoara, apoi ca antrenor la SCM Bacău. Când scrii Mihai Ciuntea, citești, automat, tenis. Și mai citești: muncă, pasiune, răbdare, spirit organizatoric. Dar dacă ar trebui să alegem în mod special o etichetă, aceea ar fi „modestie”. Dovadă și faptul că acest articol a necesitat săptămâni de discuții bazate pe o serioasă muncă de convingere. „Vă mulțumesc pentru interes, dar pe mine vă rog să mă lăsați mai pe la urmă. Sunt alți oameni din sport mai importanți decât mine”, își argumenta mai mereu, refuzul, politicos, dar ferm, Mihai Ciuntea. În cele din urmă, dar nu neapărat la urmă – last, but not least cum ar spune Mc Enroe -, „(S)PORTretul săptămânii” îl are ca invitat pe coordonatorul secției de tenis a SCM Bacău, Mihai Ciuntea. Pe Mihai Octavian Ciuntea, ca să folosim numele întreg. Ready? Play!

Data și locul nașterii: 1 august 1957, Piatra Neamț.

Stare civilă: căsătorit cu Elena, doi fii: Gabriel și Lucian. „Plus doi nepoți de la Luci și de la soția sa, Roxana, un băiețel, David Mihai și o fetiță, Maria Briana și încă un nepoțel/ nepoțică pe…drum, soția lui Gabi, Betty urmând să nască în primăvară”

Principala realizare profesională: „În plan strict sportiv, faptul că toți copiii care s-au format la clubul nostru axându-se pe tenis s-au realizat în viață. Asta e o mare satisfacție. În plan organizatoric, mă bucur că ne pregătim ca în 2020 să punem în scenă a 20-a ediție a turneului internațional Cupa Municipiului Bacău, competiție care a adus în orașul nostru sportivi ajunși în TOP 100 ATP. Pe lângă Cupa Municipiului Bacău, ne mândrim că de foarte mulți ani SCM găzduiește importante turnee de juniori și seniori, cărora li s-au alăturat în anii din urmă competiții de Tenis 10 și de Veterani”.

Principalul regret profesional: „Regrete majore nu am. Poate că mi-aș fi dorit să fi avut mai mulți sportivi în Top 300, dar nu pot spune că e un regret care mă macină”.

Sportivul preferat: „Ilie Năstase. Nici nu ar putea fi altul. Când am început eu să joc tenis, el era la putere. El și Țiriac”.

Hobby: „Ori de câte ori am ceva timp liber, îmi place să grădinăresc. Mă relaxează să tund iarba, să culeg câte ceva, să mai pun un strat…”.

Mâncarea favorită: „Am de ales între tochitură și sarmale. Puneți-le pe amândouă”.

Orașul de suflet: „Sunt două. Orașul în care m-am născut și în care am locuit până la 18 ani, Piatra Neamț și orașul în care m-am stabilit de ani buni, Bacăul”.

Actorii preferați: „Având în vedere că îmi plac filmele istorice și cele de comedie, îi aleg pe Amza Pellea și pe Dem Rădulescu. Doi titani”.

Muzica preferată: „Ștefan Bănică junior”.

Vacanța perfectă: „Sper să fie cea din vara lui 2020. În iulie sunt invitat cu soția mea la Palma de Mallorca. Am mai fost în Spania, am și muncit o vreme acolo, dar vacanța asta sper să fie una perfectă”.

Nu poate trăi fără…: „tenis, fără ce altceva?”

Trei lucruri de luat pe o insulă pustie: „O busolă, să mă pot orienta, o undiță ca să-mi procur hrană și ceva cu care să aprind focul”.

Trei dorințe pe care i le-ar putea îndeplini peștișorul de aur: „Înainte de toate, sănătate pentru familie și toți cei dragi și apropiați nouă. Apoi ar fi un lucru care, zic eu, s-ar putea rezolva și fără sprijinul peștișorului: întoarcerea fiului meu Gabi din America. Și a treia dorință ar fi ca Luci și Gabi să pună pe picioare o școală de tenis, visul lor. Dacă vor avea nevoie să le dau și o mână de ajutor, nu va fi o problemă”.

Personalitatea cu care ar ieși la o cafea: „Clar, Roger Federer”.

O nebunie pe care a făcut-o sau pe care ar dori să o facă: „Aici chiar că m-ați prins în ofsaid. Nu știu să fi făcut vreo nebunie; sau poate că am uitat-o… Iar de dorit să mai fac acum una, nu-i cazul”.

Capitolul bancuri: le spune sau le ascultă? „Mai mult ascult. Din păcate, cum le ascult, cum le și uit”.

Cum se vede la 70 de ani: „Alături de copii și de nepoți. Și tot în tenis, sper. Eventual, la școala de tenis a lui Gabi și Luci. Numai sănătoși să fim cu toții”.