2020 este anul Olimpiadei de la Tokyo. Iar sportul băcăuan speră ca la Jocurile Olimpice din capitala Țării Soarelui Răsare să răsară și… Soare! Alexandru Nicolae Soare. „E principalul meu obiectiv. Voi avea mai multe concursuri în prima jumătate a anului viitor la care sper să fac baremul de participare la Olimpiadă în proba de 10.000 metri: 27.28”, spune atletul cu dublă legitimare, CS Știința/ CSM Bacău.
Până să atace baremul pentru Tokyo, Alex Soare se pregătește să încheie un 2019 plin de satisfacții, care i-a adus, printre altele, și a șaptea performanță mondială a sezonului la 5 km. „Urmăream de mult să câștig crosul internațional de la Brașov, iar faptul că am izbutit acest lucru, realizând un record național al probei ce a echivalat, totodată, cu al șaptelea rezultat al lumii în acest sezon competițional a fost un bonus plin de satisfacții”, mărturisește elevul Cristinei Alexe.
Și apropo de Cristina Alexe: interesant este că, invitată a rubricii „(S)PORTretul săptămânii” în urmă cu aproape trei luni, antrenoarea băcăuană a oferit unele răspunsuri care se identifică perfect cu cele oferite de Alex Soare în această săptămână. Astfel, atât antrenoarea cât si sportivul său nu au regrete profesionale, niciunul dintre ei nu poate trăi fără familie și prieteni, ambii apreciază natura și sunt dezinteresați de lucrurile materiale. O chimie impresionantă, care face posibilă marea performanță. Și, de ce nu, o nouă participare la JO. De data aceasta, în Țara Soarelui Răsare.
Data și locul nașterii:20 septembrie 1991, Buzău.
Stare civilă: necăsătorit.
Principala realizare profesională: „Sunt mai multe. Să le iau pe rând. Prima ar fi, în ordine cronologică, recordul național la semi-maraton, în 2013, urmat, în același an, de argintul la Europenele de Tineret. Apoi vin cele două locuri 2 la Mondialele Universitare, performanțe care au fost intercalate de calificarea la Olimpiada de la Rio. Iar cea mai recentă realizare profesională este recordul național la 5 km”.
Principalul regret profesional: „Nu pot spune că am regrete profesionale. De fiecare dată am dat tot ce puteam să dau, astfel încât n-am avut ce să-mi reproșez”.
Sportivul preferat: „Voi alege tot un alergător: etiopianul Kenenisa Bekele, campion olimpic și mondial. M-a inspirat mult”.
Hobby: „Nu-i chiar un hobby, dar a devenit o obișnuință atunci când am timp: îmi place să lenevesc. De asemenea, îmi place să joc tenis de câmp, tenis de masă si tenis de picior. Apreciez și jocurile pe computer, deși în ultima perioadă am lăsat-o mai moale din acest punct de vedere. Aa, și încă un hobby: plimbările pe munte, în natură”.
Mâncarea favorită: „Șnițel cu orez. Orez clasic”.
Orașul de suflet: „Aleg Bacăul deoarece aici mă simt cel mai bine și cel mai…acasă”.
Actorii preferați: „Mă uit la filme, în special la cele vechi, clasice, dar nu am actori preferați”.
Muzica preferată: „Ascult orice fel de muzică, de la rock până la populară. Înaintea concursurilor aleg însă întotdeauna un tip de muzică liniștitor”.
Vacanța perfectă: „Cu multă odihnă, la țară, la bunici, în comuna buzoiană Padina. Acolo fug mereu când am puțin timp liber”.
Nu poate trăi fără…: „Familie și prieteni”.
Trei lucruri de luat pe o insulă pustie: „Dacă prin lucruri se înțelege și ființe, prima alegere merge către cățelușă mea de la bunici, un husky ce răspunde la numele de Lora. Nu mă impresionează lucrurile materiale, așa că celelalte opțiuni se îndreaptă către familie și prieteni. Îmi place să fiu înconjurat de cei dragi”.
Trei dorințe pe care i le-ar putea îndeplini peștișorul de aur: „Mergeam la pescuit când eram mic, dar n-am prins niciodată vreun peștișor de aur. Dacă s-ar întâmpla să dau peste el acum, i-aș cere un singur lucru: sănătate. Cred că nu ar avea niciun rost să-i cer o medalie de aur la Tokyo. Bineînțeles că mi-aș dori să urc pe podium la Jocurile Olimpice, dar ca să te bucuri cu adevărat de o medalie trebuie să simți că ai câștigat-o tu, nu să ți-o ofere cineva pe tavă. E și un pic de orgoliu în asta”.
Personalitatea cu care ar ieși la o cafea: „Simona Halep”.
O nebunie pe care a făcut-o sau pe care ar dori să o facă: „Mi-ar plăcea să plec cu o gașcă de prieteni prin întreaga lume, cu cortul și cu mașina”.
Capitolul bancuri: le spune sau le ascultă? „Le ascult”.
Cum se vede la 70 de ani: „Nu m-am gândit așa departe. Ia să vedem…Bun. Pe la 70 de ani mă văd undeva la țară, într-o casă relativ mică- două-trei camere, nu mai mult- alături de persoana iubită”.
