Sâmbăta trecută, jurnalistul Ștefan Olteanu a lansat „Nadia «Miss Perfect», povestea unei mari campioane”, carte pe care o puteți găsi și la chioșcurile de presă ale SC Deșteptarea
Podul peste Cașin a rămas în urmă. În față e orașul Nadiei. Așa că întrebarea vine în mod firesc: „De câte ori ai trecut podul ăsta în perioada Nadiei, nea Fănică?”. Ștefan Olteanu zâmbește. Nu are răspuns. Sau are: „Într-o seară, întors acasă după o zi întreagă petrecută la Onești, la antrenamentele Nadiei, soția mi-a cerut buletinul. «Vreau să văd dacă mai locuim împreună, în Bacău sau dacă nu cumva ți-ai făcut dumneata mutație la Onești» mi-a spus, pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios”.
Zâmbim și noi. Nu, jurnalistul și omul de sport Fănică Olteanu nu s-a mutat la Onești. Nici atunci, nici acum. Dar acum, ca și atunci, el este (și) al Oneștiului. Pentru a înțelege asta, e suficient să vezi cum îl întâmpină Mircea Bostan. Și cum îl ia în brațe Roli Gotschik. Sigur, acest weekend de 17-18 iulie 2021 se dovedește unul special.
Se sărbătoresc 45 de ani de la prima notă de 10 acordată în gimnastică la Jocurile Olimpice. Iar acel 10 luat de Nadia Comăneci pe 18 iulie 1976 la Montreal a transformat, la inițiativa consilierei locale Elena Pascu, data de 18 iulie în Ziua Municipiului Onești. Anul acesta, Oneștiul își aniversează ziua prin sport, Fundația „Nadia Comăneci” împreună cu CSM Onești și Consiliul Local punând în scenă în parcul orașului cea de-a treia ediție a manifestării „Nadia Sports Experience- Pașaport pentru sport”.
Principalul punct de atracție al manifestării este lansarea oficială a cărții „Nadia «Miss Perfect», povestea unei mari campioane” scrisă de Ștefan Olteanu. Predată Editurii Sport Turism încă din vara lui 1976, înaintea Olimpiadei de la Montreal, cartea- o lucrare cu valoare enciclopedică având ca tematică fenomenul gimnasticii oneștene ce a produs minunea numită Nadia Comăneci- a fost blocată de cenzura comunistă și a trebuit să aștepte vreme de 45 de ani lumina tiparului.
Având în vedere calitatea cărții realizate de tipgrafia Magic Print, dar și capitolele post Montreal putem spune că așteptarea a meritat. Așa cum Ștefan Olteanu merita pe deplin această recunoaștere. A spus-o și jurnalistul Cornel Cepariu, cel care a avut un rol important în publicarea cărții:
„Vreme de 50 de ani, Ștefan Olteanu a purtat cartea sa în suflet. După jumătate de veac, Ștefan Olteanu merita acest efort și această dăruire din partea mai multor persoane, începând cu Maria Dohotaru, directorul editurii și tipografiei Magic Print, pentru ca «Nadia Miss Perfect, povestea unei mari campioane să ajungă la cititori»”.
În parcul oneștean, copiii zburdă. Așa cum zburda Nadia Comăneci la paralele în „Forumul” din Montreal. Nadia zburda sau zburdă? Vocea lui Cristian Țopescu ne poartă pe axa timpului, înainte și înapoi: „Nadia iese și stă. Foarte bună aterizarea! Excepțional exercițiul Nadiei Comăneci! Zece!”. Ștefan Olteanu pare la fel de emoționat ca în urmă cu 45 de ani, când notele de 10 obținute de „Zâna de la Montreal” i-au demonstrat- o dată în plus- că intuise corect potențialul Nadiei. Îl intuise încă din 1969, când publicase primul articol scris despre cea care, în timp, avea să simbolizeze perfecțiunea. Așteptăm cuvintele lui nea Fănică, așa cum odinioară iubitorii de gimnastică așteptau notele Nadiei. La o vârstă mai înaintată, când moș Ene întârzie să apară, oamenii se apucă de numărat. Unii numără oi. Alții, bani. În seara dinaintea lansării cărții, Ștefan Olteanu s-a apucat să numere toate notele Nadiei Comăneci. Au rezultat 324.
„Dar primul zece nu l-a luat la Jocurile Olimpice de la Montreal, ci la Naționalele de la Bacău, desfășurate în octombrie 1975, după Europenele de la Skien. Atunci, Nadia a executat un elment la sol în premieră mondială: dublu salt răsturnat înapoi”, precizează Ștefan Olteanu, care, și atunci când este trezit din somn, îți poate spune punctajul Nadiei la Phenian sau elementele din solul Teodorei Ungureanu la Praga. „Ultimele două note de zece cucerite de Nadia în carieră au fost la Universiada din 1981. La sol și la paralele”, adaugă Ștefan Olteanu în aplauzele celor prezenți care așteaptă să li se semneze cartea. Și să o citească, parcurgând istoria gimnasticii oneștene „de la descălecat”.
„Sunt 400 de pagini pe care le vom parcurge pe nerăsuflate. Și ar fi foarte bine să determinăm copiii să le citească”, punctează directorul CSM Onești, Ingrid Istrate. Ultimul cuvânt aparține Nadiei Comăneci.E un mesaj trimis cu o seară mai devreme: „Sunt extrem de emoționată pentru ceea ce face Oneștiul azi pentru mine”. Stabilită în America, Nadia cunoaște, desigur, pe de rost, cuvintele lui JFK. Traversăm din nou podul peste Cașin. De data aceasta, în sens invers. Cu un mic ocol pe la Târgu-Ocna, pentru a admira, la îndemnul prietenului Cornel Cepariu, „un petic de Elveție” și pentru a ne întreba, altfel decât JFK, „dar țara asta, în care un jurnalist reputat precum Ștefan Olteanu, a trebuit să aștepte 45 de ani publicarea unei cărți, ce-o fi făcând oare cu adevărat pentru noi?”.
