Primarul Bacăului se tot plânge peste tot pe unde apucă şi cui are răbdare şi chef să-l asculte că dumnealui are planuri măreţe şi idei sănătoase pentru oraşul în fruntea cui a ajuns, însă este împiedicat, obstrucţionat, carotat, împiedicat de „coaliţia toxică”. La fiecare trei propoziţii, repetă ca primă scuză pentru nerealizări „coaliţia toxică”. Nimic nu a putut face prin oraş din cauza acestei coaliţii.
Este de la sine înţeles despre ce coaliţie vorbeşte dom’ primar, însă nu-i rosteşte numele, deoarece, mă gândesc, din gruparea denumită astfel fac parte inclusiv consilieri din propriul partid. Pare singurel şi neajutorat în tentativa lui de a ne ferici cu străzi asfaltate, parcări, piste pentru biciclete, înfrumuseţarea oraşului etc. Mai să-i plângi de milă, dacă nu l-ai cunoaşte. Tot repetând goanga la fiecare scuză, devine necredibil, iar prestaţia lui păguboasă pentru oraş şi băcăuani.
Mai bine ar fi bărbat şi ar ieşi în faţa oamenilor, pe stradă, la televizor, radio sau ziar şi ar spune puctual: uitaţi, oameni buni, eu şi echipa mea (!) am vrut, vrem să investim aici, acolo, dincolo, pentru că…, deoarece…, din cauză că, argumentat tehnic, financiar, funcţional, iar consilierii X, Y, Z, individual sau în grup, se opun. Numai că acelaşi dom’ primar uită să ne spună că celor doi viceprimari li s-au anulat total sau parţial atribuţiile, că multe dintre ideile şi propunerile dumnealui au fost şi sunt sf-uri, că aroganţa şi individualismul distrug orice încercare de colaborare.
Pe lângă bunele intenţii, un manager, un conducător, numit sau ales, scrie la manual, trebuie să fie echipat şi cu diplomaţie, sinceritate, capacitate de a lucra în echipă, seriozitate etc., etc. Aşa că, în aceste condiţii, „coaliţia toxică” nu este decât o scuză a neputinţei, neadaptării proiectelor la realităţile oraşului şi, repet, a orgoliului neacoperit în substanţă.
