Puţină istorie şi aducere aminte nu strică nimănui, dar mai ales celor care administrează treburile obştii. Istoria acestor locuri a fost scrisă, cu inteligenţă, ştiinţă, efort, dăruire şi dragoste. Anii trec şi avem impresia că multe din cele ce sunt ni se cuvin, de parcă au picat din cer. Trecem pe lângă ele, sunt acolo de ani şi ani, fără să ne întrebăm cine a pus piatra de temelie, cine le-a ridicat, de unde au venit banii, terenurile, de ce şi pentru ce au fost zidite. Rar şi în grabă mai deschidem o pagină, un document pentru a dezvălui adevărul şi a marca pentru cei ce vin faptele celor trăitori cu folos şi în slujba comunităţii. Sunt numeroase exemple în oraşul nostru, cât şi în judeţ, de oameni şi locuri uitaţi şi uitate, cu toate că de numele lor se leagă binefăcătoare şi trainice fapte, care merită a fi prăznuite de noi, cei care ne scăldăm în lumina gesturilor lor.
Este şi cazul actului de naştere al spitalului judeţean, de naşii şi fondatorii lui. La 12 mai 1852 își face testamentul spătăreasa Ana Cristea, născută Candiano, prin care lasă toată averea sa imobilă soțului său, spătarul Pavalache Cristea, pentru a o folosi în cea mai mare parte pentru „binefacere în folosul obștesc, pentru veșnica pomenire a sufletelor lor”. Dorința testatorilor a fost ca spitalul care va lua ființă să poarte numele lor, să aibă 15 paturi și să fie condus de o epitropie compusă din protopopul Enache Petrovici, institutorul Costache Platon și Ioan Costișeanul. În anul 1857, după moartea spătarului, ia ființă Spitalul Municipal „Pavel și Ana Cristea” chiar în casele defuncților, lăsate prin testament pentru acest scop. „În scopul întreținerii spitalului, Pavalache Cristea donează moșia Chetriș şi moşia Isvoarele”, la care se adaugă şi donaţia serdarului Grigore Busuioc, care numără mai multe case, moşia Râpa Epei şi 50 fălci din moşia Ardeoani. Astfel, noul stabiliment a fost înzestrat cu mijloace proprii de întreţinere şi funcţionare. Conducerea spitalului a fost preluată, de la epitropia formată atunci, de eforie, cum se numea autoritatea locală. Istoria nu zăboveşte mult într-un loc şi timp, astfel că pe la 1897, spitalul avea deja 30 de paturi, iar la 1906, când medic şef era dr. George Tonciu, se pune piatra fundamentală a acestui spital pe locul donat de Primărie în suprafață de 5 ha în strada Bacău-Focșani nr. 44, astăzi Calea Mărășești, noua construcție fiind compusă din 3 pavilioane: Pavilionul corpului principal, Pavilionul de administrație şi Pavilionul de boli contagioase. De-a lungul anilor, averea se adună, apar noi pavilioane, noi secţii, aparatură, policlinică, astfel că la începutul deceniului cinci al secolului trecut, Spitalul Municipal avea peste 250 de paturi, după ce a trecut prin purgatoriul unui spital militar, din timpul ultimului război. Mai trebuie remarcat şi faptul, uitat de toată lumea din administraţia centrală şi locală că, la 1 ianuarie 1960 se înfiinţează şi administrează 10 cabinete dentare, desfiinţate abuziv şi din interese străine de interesele şi nevoile unei populaţii în creştere. De asemenea, spitalul se mărește cu o secție de pediatrie cu 200 de paturi, dată în funcțiune în 1961, o maternitate cu 200 de paturi, o secție de prematuri cu 50 de paturi, un complex chirurgical cu 250 de paturi și o secție de boli contagioase cu 150 de paturi.
Cine îşi mai aminteşte de Pavel şi Ana Cristea? S-a aşternut uitarea şi tăcerea. În anii din urmă, a început construcţia unui nou spital, celor de astăzi le-au trebuit 15 ani să-l ridice, 15 ani de aprige lupte politice sterile pe scheletul noii clădiri, care, se pare, a intrat, acum, pe făgaşul normal. Surprinzător şi inexplicabil, noul spital a primit o denumire care…nedumereşte. Nici acum nu şi-a adus aminte nimeni de binefăcătorii oraşului: Pavel şi Ana Cristea. Îmi îngădui să sugerez finaţatorului şi noii administraţii, după ce fostul spital municipal a fost preluat de Consiliul Judeţrean şi integrat Spitalului Judeţean de Urgenţă, ca, în semn de mare preţuire şi recunoştinţă, să îndeplinească, după peste 160 de ani, dorinţa şi conţinutul testamentului celor doi băcăuani, cu inima şi sufletul pentru oraşul lor, astfel ca Spitalul Judeţean de Urgenţă, să poarte numele „Pavel şi Ana Cristea”, numai aşa prezentul va deveni la rândul lui o filă de istorie.
