Nu mai mira pe nimeni ca, la inceput de an, scumpirile la orice se arunca asupra românului de rând cu aceeasi inversunare ca acum 25 de ani. An de an. Cei mai multi dintre noi ne obisnuisem cu astfel de masuri.
Caci, nu-i asa, guvernantii nostri, acei angajati de lux ai poporului, stiu ca românul are „resurse”, poate inghiti la infinit, cât o fi si oricum. Se scumpeste lumina e o veste care face parte din felul de a fi al românului.
Cresc toate ca voinicul din poveste, ca si cum bugetul nostru, care suporta mereu toate aceste majorari, ar fi din cauciuc. E ca-n vremea birurilor de alta data – ai, n-ai, dai. Degeaba striga iobagul ca nu mai e loc, boierul vroia sa-nghita. Cât mai mult. Geaba ne incuraja si presedintele nou ales cu vorbe de genul „incepem un an in care va trebui sa construim temeinic, pentru ca speranta sa devina realitate”.
Speranta mea nu e ca a lui. N-a fost niciodata, pentru ca, nu-i asa?, traim in lumi diferite. Sa fim seriosi, a lui nu e ca a noastra. Lumea noastra, a celor cu salarii minime de 975 de lei, nu va putea fi egala celor cu lefuri de peste 1.000 de…euro. O fi vrând neamtul sa arate lumii ca doreste sa miste lucrurile, s-ar putea sa-i reuseasca. Poate nu asa cum declara, dar sa le urneasca nitel. Macar ca unii români il vad pe Johannis ca pe primul rege venit la noi, cu mai bine de un secol jumate in urma, sa faca din România un stat respectat, nu doar o mina cu de toate.
Doar ca, aparent, Klaus al nostru pare destul de cuminte si, la Cotroceni, cica, ar putea rezista doar jmecherii, baietii de baieti, care le stiu pe toate. Sa speram ca masinaria germana nu se va gripa pe la mijlocul drumului si va cerne cu responsabilitate.
Altii sunt suparati ca, din atâtea milioane de oameni destepti, nu s-a ridicat macar unul care sa fie cu origini adânci românesti si care sa arate ca vrea sa-si conduca poporul spre mai bine. A mai fost unul care, doua mandate, ne-a strigat din toti bojogii „Sa traiti bine”, caci numai asa n-a fost. Sa va zica cel mai bine pensionarii si o mare parte dintre bugetari, cei care, de fapt, au dus in spate criza. Vreau ca speranta sa devina realitate, pâna la urma. Caci, ea n-a murit, e ultima pe lista.
Jawohl, mein Präsident.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
