Nu că aș fi avut cine știe ce așteptări de la Ziua Națională. De ani de zile tot spun că 1 Decembrie este ziua în care românii primesc învoire să-și demonstreze patriotismul și să se simtă mândri de originile lor. În restul anului, românii sunt îndemnați să-și înjure țara. Și majoritatea românilor o fac.
Anul acesta, însă, s-a văzut mult mai clar cât de penibil este totul. S-a văzut că sărbătoarea a fost confiscată de un grup mic de profitori care au pretenția că ei sunt singurii în măsură să fie numiți reprezentanți ai poporului. Iar cetățenii care au dorit să participe la eveniment au fost ținuți departe, de forțele de ordine.
Cei care se erijează în reprezentanții românilor nu sunt mai presus de vestitul Vogoride, pus de otomani în fruntea Moldovei și care, deși nu știa o boabă românește, maimutarea limba, având pretenția că ar ști-o.
Pentru mine lucrurile sunt cât se poate de clare. Le tot repet fără nici un folos, dar asta este un risc asumat: România nu mai există! Există doar un teritoriu populat cu niște oameni care se cred, o dată pe an, români.
Un popor care a avut de câteva ori ocazia să aleagă un drum care să-l scoată la liman, dar care, de fiecare dată, a ales să-și bată joc de toată suferința înaintașilor. De s-ar alinia planetele, nu se va mai găsi un moment care să ne mai întoarcă din drum. Economic, social, politic sau demografic suntem terminați. Desigur, știm cine a demarat acest proces, cine l-a supravegheat și pus pe roate. Dar fără contribuția noastră, a românilor, planurile celorlalți nu ar fi putut să fie puse în aplicare.
O întrebare simplă: când Transilvania își va declara independența peste 5 sau 10 ani, care va mai fi Ziua Națională a României?
Răzvan Bibire
