zeci de tineri s-au costumat şi au participat la acest obicei local, vechi de mai bine de 100 de ani
Tinerii din comuna Oituz vor să ducă mai departe tradiţia şi în fiecare an participă la un obicei local numit „Arsul caprei” sau „Spargerea caprelor”.
Costumaţi în diverse personaje, aceştia se împart în şapte cete, care pornesc la colindat prin sat, la rude sau prieteni, dar supravegheaţi şi de jandarmi. Umblă pe străzi timp de trei zile, de pe 31 decembrie până în seara zilei de 2 ianuarie, când aprind făclii mari şi unii dintre ei ies pe drumul naţional 11, unde cântă şi dansează.
Este seara în care cetele rivale ar trebui să se întâlnească şi să aibă loc o confruntare cu bâte, aşa cum se întâmpla în trecut, dar acest lucru nu mai este permis, după ce, în urmă cu opt ani, un jandarm a ajuns în stare critică la spital, fiind lovit cu un par în cap, în timpul unei încăierări între colindători.
Pentru a preveni astfel de incidente, autorităţile au luat măsuri şi întâlnirea cetelor nu mai are loc, fiecare urmând un traseu stabilit dinainte.
Şi anul acesta au fost mobilizate la Oituz forţe importante de la Gruparea de Jandarmi Mobilă Bacău, dar au fost şi de la Poliţie şi de la Pompieri.
„Participăm cu un efectiv de aproximativ 100 de jandarmi, care veghează ca evenimentul să aibă loc în deplină siguranţă atât pentru spectatori, cât şi pentru urători”, a declarat plt. Alexandru Mormenchi, purtător de cuvânt la GJM Bacău.
Sătenii au ieşit şi ei în stradă să vadă jocul tinerilor cu făcliile aprinse şi sunt mulţumiţi că forţele de ordine sunt prezente în localitate.
„Înainte, când eram eu foarte tânăr, nu erai primit în grup dacă nu aveai armata făcută. Am fost şi eu ca ei la colindat mulţi ani, acum sunt alţii mai tineri. Aşa este obiceiul aici la noi. Eu ştiu de el de la tatăl meu. Înainte se întâlneau cetele, dar acum nu mai au voie. E bine şi aşa, că este linişte”, spunea un localnic.
Se spune că prin „Arsul caprei” şi zgomotul pe care îl fac este alungat ghinionul şi se face loc noului an, care să fie cu mai mult noroc pentru oamenii din localitate.
„An de an trebuie să fim aici. Din tată în fiu ne rămâne această tradiţie şi noi trebuie să o ducem mai departe”, spunea Răzvan, colindător.
