Blocarea in Consiliul Local a finantarii pentru „Theaterstock” ne contureaza exact imaginea de târg inecat in glod, in care Bacaul s-a scaldat pâna nu cu multe zeci de ani in urma.
Si de unde inca ne chinuim sa iesim. La Consiliul Local s-a revarsat un hârdau de bârfe si acuze. Unii acuza organizatorii ca ar avea interese financiare obscure, ca au favorizat anumiti artisti, etc.
Acuzatorii sunt acuzati, la rândul lor ca sunt iritati fiindca nu au fost chemati la imparteala banilor.
Adevarul este o chestiune subiectiva in problema aceasta. Dar sa votezi alocarea banilor la rectificarea bugetara din luna mai, iar acum, pe un proiect separat, sa ii intorci din drum nu arata a treaba cusera, mai ales ca aceiasi consilieri, care uneori nici n-au habar ce voteaza, au aprobat chiar suplimentarea sumei pentru festival.
Altfel spus, au avut o idee, dar nu au fost de acord cu ea.
In spatiul public persista o alta dilema: sa se fi angajat Bacaul la o intreprindere culturala prea mare pentru potentialul sau spiritual? Sa nu uitam ca Bacaul a crescut ca oras pe baza muncitorimii, in general oameni adusi de la tara ca sa lucreze in fabrici, pentru care s-au construit nesfârsite cartiere-dormitor, precum Republicii sau Nord.
Altfel spus, o populatie cu o disponibilitate scazuta spre acte culturale pretentioase, preocupata mai ales de traiul minimal si distractia suprema: gratarul inecat in bere la pet.
Poate ca la un act artistic spectaculos, cum se anunta in Parcul Cancicov, de exemplu, vor asista si neghiobii care devasteaza periodic mobilierul parcului. Iar emotia spectacolului va reusi sa declanseze divizarea singurului neuron din capul lor, ca sa aiba mai multi si asa poate ca nu o mai fac pe vitejii cu cosurile de gunoi.
Cheltuiala cu „Theaterstock” nu se incurca nici cu starea strazii Milcov, nici cu Spitalul Municipal, nici cu programul de termoficare. Sunt surse de finantare diferite. Insa aportul de imagine pe care l-ar aduce un astfel de festival, conceput sa fie accesibil nu doar putinelor minti luminate ale urbei, nu este cuantificabil. Adica nu cumperi o ciunga cu un leu si o vinzi unui fraier cu doi lei, profit un leu. Aici lucrurile sunt mai complicate si nu au efect imediat.
Se poate discuta pe tema asta o suta de ani, cu argumente si contraargumente. Insa edificator pare un mic sondaj facut printre bacauani, care intrebati despre ce acte artistice au ei habar ca se petrec de obicei in Bacau, au pomenit in majoritate Zilele Bacaului. Poate vom depasi stadiul acesta.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
