„Investitia pentru aceasta casa merita facuta!“
Cuvintele primului roman care a atins Polul Nord se bucura de autoritatea omului de stiinta care a cutreierat lumea si a observat pe viu conduita fireasca a tarilor civilizate. În plus, din ziua de 23 martie 2011, cand ne-a parasit, orice afirmatie apartinand lui Teodor Negoita (n. 1947, Sascut-Sat) capata valoare testamentara si, prin aceasta, se impune a fi luata în seama mai activ.
În 2009, tot într-un martie, Biblioteca Judeteana „C. Sturdza“ l-a invitat la deja foarte popularele conferinte din Sala multimedia, pentru a vorbi despre unitatea lumii vii si despre nevoia de a proteja valorile naturale si materiale. A prezentat, în sinteza, continutul celor 30 de carti în domeniu, asociind expunerii numeroase imagini, si a raspuns aplicat la întrebarile publicului. La sfarsit, am discutat despre Bacaul de azi, care i s-a parut cenusiu, inexpresiv, fara atractii turistice, si în special despre Casa „Vasile Alecsandri“. (Interviul a fost difuzat pe Radio „Alfa“ Bacau, în editia din 3 aprilie a emisiunii „Convorbiri culturale“.) (Ioan Danila)
Bacauanii cred ca ar trebui sa fie onorati sa aiba o Casa-muzeu „Vasile Alecsandri“, mai ales pentru faptul ca scriitorul a trait mult timp nu departe de Bacau, la Mircesti, si este un mare poet al nostru. A avut o viata interesanta, care merita a fi cunoscuta nu numai de catre bacauani, ci de catre toti cei care trec prin aceste locuri. Ei se vor opri si la Mircesti, dar pot sa se opreasca si la Bacau.
Deci investitia care ar trebui facuta pentru aceasta casa, aceasta casa-muzeu, cred ca merita. Nu ne putem lauda ca avem prea multe astfel de puncte muzeistice nici în Bacau, dar nici în alte orase. Trebuie sa avem obligatia morala de a exploata si de a pune pe picioare sau de a organiza orice punct care poate fi redat într-o anumita forma agreabila si stiintifica, sa spun, publicului. Deci orice punct care are o tenta de istorie literara si de oricare gen trebuie sa fie organizat de catre oameni de specialitate, cum sunteti dumneavoastra, si readus publicului. Pentru ca la urma urmelor, în final, chiar daca tinerii, spre exemplu, nu mai apuca sa citeasca vreo carte, nu mai apuca sa intre într-o biblioteca, dar o sa treaca pe langa Casa Memoriala „Vasile Alecsandri“ si cel putin le va ramane în minte si poate chiar vor avea curiozitatea sa intre înauntru si vor citi un titlu de poezie. Deci înca mai înseamna ceva; înseamna o actiune de cultura pentru mase, pentru straini, de ce nu, ca poate vor fi si anumite traduceri în limba engleza acolo, pe care o sa le realizati, privind viata lui Vasile Alecsandri. Deci este un lucru care, daca v-ati gandit la el, merita sa-l continuati si, cu ajutorul autoritatilor – fie locale, fie de la Ministerul Culturii – sa realizati acest lucru.
Eu va doresc succes!
