IERI LATINA, AZI ENGLEZA. Aproape toate ştiinţele îşi reclamă dreptul de a se exprima într-un limbaj universal. La început acest rol l-a îndeplinit limba latină (în combinaţie cu greaca veche, am adăuga noi), iar azi i-a luat locul – cel puţin pentru ştiinţele exacte – engleza. Pentru a evita ambiguităţile, Solomon Marcus propune aşezarea între paranteze a echivalentului englez pentru fiecare termen românesc utilizat, dar există riscul de a aprecia anglicismul drept titularul lexical şi de a-l considera cuvânt românesc.
ÎNTRE FRANCOFONIE ŞI GLOBALIZARE. Este cunoscută aversiunea francezilor faţă de limba engleză, exprimată inclusiv în tipărirea în ediţie bilingvă a unor publicaţii ştiinţifice apărute la Paris. În biografia academicianului, idiomul lui Voltaire ocupa un loc aparte („După română, franceza a fost limba mea de suflet, în compania literaturii franceze.”). Dacă la mijlocul secolului XX Franţa „păstra încă aureola de centru cultural-ştiinţific al lumii”, începând cu ultimul deceniu al veacului trecut engleza câştigase deja supremaţia, încât matematicianul a trebuit să renunţe la a scrie în franceză articole pentru revistele din străinătate.
ROMÂNA, ÎNTRE CERCETARE ŞI COMUNICARE. O dilemă specială a creat Scrisoarea nr. 50, din iul.-aug. 2013, trimisă de Observatoire Européen du Plurilinguisme, sub deviza „Diversificarea învăţământului limbilor, de la grădiniţă până la universitate” (infos@observatoireplurilinguisme.eu). Este acceptată limba engleză, dar – se stipulează în Scrisoare – „cercetarea făcută în limba ta maternă, atâta vreme cât această limbă este capabilă de a exprima realitatea ştiinţifică, este o condiţie a creativităţii ştiinţifice”. „Oare aşa să fie? – se întreabă S. Marcus. Până unde româna şi de unde mai departe engleza?” De meditat.
NUMAI COMUNICAREA SE GLOBALIZEAZĂ? Câtă vreme apar lucrări ştiinţifice elaborate de doi sau mai mulţi autori, din diverse culturi (caz rarisim în secolul trecut), iar „livrarea produsului” se face într-o limbă globală, însăşi cercetarea ştiinţifică se internaţionalizează.
CUM TRECE ŞTAFETA DE LA ENGLEZĂ LA ROMÂNĂ? „Să nu izolăm naţionalul de internaţional, ci să le punem alături”, ne învaţă Solomon Marcus, relatând o întâmplare. La Olimpiada Internaţională de Matematică din Columbia (2013), problemele au fost propuse de o comisie reunind delegaţi ai tuturor ţărilor participante. Enunţurile, în engleză, au fost traduse apoi în limba concurenţilor. Românii au primit propoziţia „Nicio regiune nu conţine puncte de aceeaşi culoare” (echivalentul lui „No region contains points of both colors”), în loc de „Nicio regiune nu conţine puncte de ambele culori”. Traducerea parţial eronată le-a adus românilor nota minimă. Corect ar fi fost ca elevii să aibă la îndemână versiunile în ambele limbi ale enunţului.
TOT MAI PUŢINI VORBITORI DE LIMBA ROMÂNĂ? Suntem – precizează S. Marcus – circa 30 de milioane de vorbitori de limba română, din care o treime (cercetată de Sanda Golopenţia) se află în afara graniţelor. În anul 2100 însă, România va avea mai puţin de 8 milioane de locuitori. Sumbru!
SĂ COMUNICĂM MAI INTENS CU ROMÂNII DIN AFARĂ. Exerciţiul lui Solomon Marcus e de urmat: să exploatăm internetul pentru a transmite mesaje celor aflaţi pe alte meridiane. Sensul va deveni dublu: din interiorul ţării către acele locuri şi invers. Mai ales românii care se afirmă într-un domeniu sau altul merită atenţia noastră.
A FI SAU A NU FI ÎN DEX: Se inovează permanent. Chiar S. Marcus se descoperă autor al unui cuvânt ca biologizare (a matematicii), pe care-l va include Florica Dimitrescu în al său Dicţionar de cuvinte recente (ediţia a treia, 2013). Cuvântul-valiză CUMPĂRĂMISEŞTI, lansat de BRD („Cumpără şi economiseşti!”), nu va intra, desigur, în DEX.
INTERNETUL – INFERN ŞI PARADIS DEOPOTRIVĂ. Da, de vreme ce aici se află „mai toate splendorile limbii române”, dar şi „toate (fără mai, n.ns.) mizeriile limbii, de obicei ascunse după anonimat, în comentarii veninoase”. Prin aceasta, internetul este „cea mai mare provocare la adresa limbii române”. Sfatul Profesorului: să ieşim în întâmpinarea bijuteriilor lingvistice, nu a opusului lor!
LIMBA ROMÂNĂ, ÎN SĂRBĂTOARE. Viteza cu care se primeneşte vocabularul românesc este uluitoare, generând „tentaţii şi capcane”, în care se ascund „mierea şi otrava”. Să căutăm – ne sfătuieşte înţelept Solomon Marcus – comorile stabile, „hrană pentru minte şi pentru suflet”, şi astfel „limba română ne rămâne în primul rând ca sărbătoare”. Splendidă lecţie!
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
