Aprovizionarea pentru iarnă nu o faci cu sacoșa, prin piețe, cumpărând câte o jumătate de kilogram din tot soiul de legume. Kilogram adunat cu alte jumătăți negociate, de fructe, legături de zarzavat și ceva pepeni de pus la murat. Atât cât să încapă într-un cărucior din pânză, tras pe două rotile.
Toată acea adunătură de vitamine recomandată de nutriționiști, plătită din batista înodată la sân cu economie (ca o ofrandă pentru ce poate face din ele o gospodină pricepută), este strict necesară pentru un pensionar. Dacă mai ține și regim? Cântărește mai greu ca răsuflarea de sub mască, odată urcat în autobuz, să meargă 2-3 stații. Mai că nu își face cruce și se roagă, să mai aibă parte de aceste facilități și la anul, cu abonamentul de la Transport public.
Varianta, Târgul de Gross!
Ai mașină personală și portbagajul gol, te asociezi cu un prieten. Treci „Podul cu lanțuri” spre Piatra Neamț, și undeva la vre-o 350 de metri, faci dreapta. Sunt panouri indicatoare dacă ești în trecere prin Bacău. Găsești de toate. Vin producători cu marfă de calitate din comunele bacăuane, dar și din zone renumite pentru serele unde se lucrează tot timpul anului, ca la carte. Prețurile sunt la jumătate față de supermarketuri. La intrare, o înșiruire de lăzi mari, puse pe paleți, umplute cu pepeni. Numai buni de pus la murat. De toate dimensiunile. Cei mari pot fi consumați și acum. Pepenii vin de la Galați. Se negociază și în funcție de cantitate, de la 1,5 lei la 2 lei kilogramul. Tânărul care vinde își face treaba. Nu vrea să se implice în politici de marketing, și să apară la ziar.
Varza-i la putere
Concurența este mare. Oferta la fel. A fost o toamnă prielnică. Nici prea prea, nici foarte foarte. Dar fără pepeni murați și varză călită cu jumări, dar și varză aleasă în foi mari numai bună de îmbrăcat sarmale, din Ajunul Crăciunului până intrăm în postul Paștelui, ce facem? O să ne dregem după aia cu ștevie și urzici.
Florin Săvoi. „Cultivăm la Buhoci. O dăm cu 2 lei Kg. Lucrăm în familie. Afost mai slabă producția ca în alți ani. Varză am cultivat cam un hectar. Cheltuiala ne-o scoatem. Care se plânge că nu o scoate înseamnă că… ori minte ori nu se pricepe. De dimineață până acum, aproape de prânz, am vândut cam o tonă și jumătate. Vin să cumpere oamenii de rând. Cumpără un sac, doi…trei. Depinde și de numărul mebrilor familiei, dacă au un beci și condiții să o pună la murat. Se uită în primul rând la calitate.”
De toate
După un slalom printre mașinile cu portbagajele căscate, primitoare de saci din rafie umpluți cu de toate, un zâmbet mascat de ochelari și șapcă, asortat cu o bluză albastră de trening, așteaptă. Mi-a citit traiectoria. După cum studiam terenul și la cum era organizat standul lui, nu se putea să nu mă opresc:
Adrian Micu din Racova „În mare, prețurile au scăzut. Varza 2 lei; cartoful 1,5 -1,6; legătura mare de zarzavat 2-2,5 lei; gogoenelele oleacă mai mult. Lucrăm în familie. Anul acesta am cultivat, amestecat cu tot cu verdețuri, în jur de plus minus un hectar. Dar am pus de toate. Altfel nu ai cum. Vii numai cu un produs? A mers bine roșia, când s-a căutat. Vânăta! Terenul nu-mi permite să pun gogoșari. Am încercat vre-o 2 ani. Zona, pământul, nu-mi permite. Nu iese! O fi vre-un secret pe care nu-l știu?” Adrian s-a apucat de agricultură în urmă cu opt ani:„ Am lucrat în tâmplărie la fostul CPL, secția Buhuși. Apoi la Abatorul de păsări, la încărcări. Au apărut utilajele noi, s-a automatizat mult. S-a renunțat la forța de muncă brută. Cam asta e în mare. Sper să avem vânzare. Produsele sunt de calitate și mult mai ieftine. Noi suntem producători. Muncim mult. Dar fără muncă?”
Cu mâinuțele… amândouă
La nici zece metri distanță, suficient să te împiedici în ofertele de saci cu ceapă și cartofi – sunt multe mașini parcate – patru mânuțe fac semn să le pozez. I-au prânzul cu poftă, din ceva învelit în hârtie, supraveghind în același timp locul de muncă, servind și clienții. Masa-i pe furate. În incinta Târgului de Gross există o mică locație, unde poți să dai comandă pentru o gustare. Dacă plouă, ca și client, poți sta la o bere sau un suc sub copertină. Standul „mânuțelor” este bine garnisit, ca aproape toate roadele toamnei să se afle la vânzare pe tarabă. Situat lângă hala de depozitare, poți presupune că au și ce oferi a doua zi. Aici spațiile sunt închiriate în funcție de cantitatea de produse, multe aduse de la sute de km distanță. Vorbim:
Familia Vasile. Așa a hotărât Șefu’, săi-zic fără prenume, numele doamnei care este nemulțumită de situația actuală și modul cum evoluează lucrurile… S-o fi gândit că poate spune la „Presă” și ceva ce nu trebuie.Te pui acum cu puterea? Te văd la ziar și hap, te caută de-o amendă: „Eu am pământ la Matca dar suntem societate comercială. Acolo mai sunt vinete, roșii, cartofi. Cultivăm în solarii. Majoritatea care vin să vândă aici sunt din Matca. Prețurile sunt joase. Bieții oameni, din cauza la ce se întâmplă cu subvențiile, care nu s-au dat pentru agricultură, mă țin pe loc cu marfa și nu mai am cui vinde. Nu este vorba de concurență! Nu vindem că nu are cine să-ți cumpere la cât producem. Anul acesta s-a aglomerat piața cu roșii, ca niciodată. La 3,28 lei, la timpul ăsta, nu-ți scoți banii. Statul a promis subvenții, cerând anumite condiții pentru suprafețele pe care roșia să se cultive. Și acum, cu prețul care e în jos, le-a dat în cap micilor producători. Mulți s-au împrumutat la bănci, mizând că producția noastră va avea căutare. Nu la concurență cu produsele fără gust, aduse în containere.” Doamna din „Familia Vasile” are dreptate. Sunt producători, nu samsari. Să cumpărăm produsele noastre, nu din patriotism! Doar pentru că sunt mai bune. Și dacă sesizăm că cineva falsifică eticheta, să nu mai cumpărăm de acolo. Reclama negativă, transmisă între clienți, este mai puternică decât minimul amenzii acordat de cei abilitați să rezolve sesizările.
Un fel de post scriptum
La ieșirea din Piața de Gross, o ofertă de nerefuzat. Într-o curte învecinată, mere din livada proprietarului, expuse spre vânzare la 1,5 lei kilogramul. Soiuri din arbuștii plantați în grădina care dă gard în gard cu târgul. Provin din pepiniera de pomi fructiferi selecționați, adaptați la condițiile climatice ale zonei noastre. Este meritul profesioniștilor de la Stațiunea de Cercetări Pomicole, situată pe stânga, la ieșirea din Bacău, spre Săucești.
