Pe la mijlocul lunii trecute (15 – 17 septembrie), când toamna își intra încet în drepturi, iar vara începea să devină o amintire, cu picături de ploaie dar și cu razele calde ale unui soare falnic încă, o parte dintre colegii generației optzeciste a liceenilor de la Târgu-Ocna și-au dat întâlnire și în acest an, la Slănic-Moldova.
Este a cincea ediție a evenimentului ,,Întâlnirea anuală a absolvenților Liceului Industrial din Târgu-Ocna, promoția anului 1980” (actualmente Colegiul Național ,,Costache Negri”) și a patra care se desfășoară consecutiv la una dintre proprietățile private din stațiunea de la poalele Nemirei.
Prima ediție a întâlnirilor generației optzeciste s-a desfășurat în 2013, în incinta liceului și mai apoi la un complex turistic din Târgu-Ocna, eveniment care a prilejuit sărbătorirea a 33 de ani de la absolvirea liceului. După o pauză de șapte ani s-au reluat întâlnirile colegilor de liceu ai generației optzeciste, astfel că, următoarele patru ediții (2020, 2021, 2022, 2023) au fost organizate la Slănic-Moldova și au marcat, printre altele, atât aniversarea a 40 de ani de la terminarea liceului din Târgu-Ocna (ediția a doua, 2020), cât și împlinirea vârstei de 60 de ani a majorității participanților (ediția a treia, 2021). Și tot la cea de-a treia ediție s-a stabilit ca și edițiile viitoare să se desfășoare în aceeași perioadă și la aceeași locație din Slănic-Moldova, iar majoritatea colegilor au fost de acord și s-au și ținut de cuvântul dat.
Deși participarea a fost ceva mai scăzută în acest an, bucuria și emoțiile au fost la fel de mari ca și în anii precedenți, iar catalogul a fost din nou strigat, cu părere de rău pentru profesorii care nu au putut ajunge din cauza problemelor de sănătate, dar și cu regrete pentru unii dintre ei care nu se mai află printre noi.
Colegilor care au lipsit de la întâlnire și care au avut motive bine întemeiate în acest sens, li s-au motivat absențele de către șefa de promoție, cu promisiunea dată de ei, că vor fi prezenți la întâlnirea de anul viitor, bineînțeles, cu voia lui Dumnezeu.
Și iarăși, aproape trei zile de rememorări ale unor atât de frumoase fapte și amintiri din viața de licean (1976 – 1980), cu atâtea transformări, care aveau să ne deștepte, să ne revigoreze viețile, pentru ceea ce avea să urmeze, deloc ușor, în viitor. Și totuși, educația primită acasă, completată cu cea din școala generală și apoi cu studiile liceale, postliceale sau universitare, au însemnat, pentru cei mai mulți dintre noi, o bază solidă pentru desăvârșirea umană și profesională.
Ca să ți se schimbe profilul clasei când nici nu te așteptai, adică să treci de la uman la real și apoi la o anumită specializare, în totalitate tehnică și aproape necunoscută, unde aveai, pe lângă orele de matematică, fizică sau chimie și alte ore, precum ,,Tehnologia construcțiilor de mașini”, ,,Organe de mașini și mecanisme” sau altele, fie că vorbim de domeniul petrolier sau minier, așa cum erau orânduite clasele de liceu după noile schimbări, nu a fost deloc o trecere ușoară spre ceea ce ne doream cu adevărat, spre ceea ce visam.
Sigur că, într-un fel nu a fost rău, pentru că am învățat câte un pic din toate (inclusiv în cadrul orelor de practică) și am învățat de asemeanea, ce înseamnă să ai un program plin de activități, întrucât, programul nostrum zilnic era cuprins între orele 8.00 – 14.00, după care urma o pauză, iar de la ora 16.00 și până la ora 19.00, sau chair 20.00, se desfășurau orele de specialitate, în funcție de profilul industrial ales, uneori și sâmbăta. Ca să nu mai vorbim de faptul că mulți dintre cursanți erau navetiști, fie de la Dofteana, Bogata, Pârâul Boghii, Agăș, Asău, Cireșoaia, Cerdac, sau Slănic-Moldova!
În ciuda atâtor dificultăţi ivite ca urmare a profilului său industrial, liceul din Târgu-Ocna a rămas, de-a lungul timpului, una dintre şcolile bune ale judeţului Bacău, iar între 1960 – 1980, acest liceu a fost considerat între primele trei licee din judeţul Bacău ca performanţă şcolară, fiind prezent la majoritatea concursurilor tematice organizate la nivel județean, la olimpiade, dar şi la competiţiile sportive pe care le-a dominat o anumită perioadă. Să nu uităm că de aici, dintr-un liceu de provincie au plecat și s-au afirmat în viaţa ştiințifică şi culturală naţională, dar şi europeană, o serie de personalități precum arhitectul Liviu Ioan Benea, matematicianul Dumitru Motreanu (Universitatea din Perpignan, Franţa), pictorul Neculai Hilohi, poeţii, scriitorii sau criticii literari: Mihai Drăgan, Gheorghe Drăgan, Gelu Ionescu, Mihai Stănescu (Michel Stanesco, Universitatea „Marc Bloch· din Strasbourg, Franţa), Dumitru Radu, Daniela Caurea, Dan Sandu, politologul Gheorghe Sprinţeroiu, sociologul Ion Boboc, actorul Sandu Simionică, profesorii universitari Florentina Vișan (fostă Florentina Usturoi, Universitatea Bucureşti) şi Ana Bal (fostă Ana Brişan,ASE Bucureşti), geologul Mihaela Melinte (fostă Mihaela Dobrinescu). inventatorul Ioan Alexandru Sorin Harabagiu, istoricii Dumitru Şandru, Constantin Iordan, Corneliu Stoica şi mulţi alţii.
Și pentru a avea o imagine și mai clară a zbuciumatei perioade pe care am petrecut-o în liceul de la Târgu-Ocna, iată o scurtă prezentare a acestuia, așa cum apare în revista istoricului Corneliu Stoica (profesor de istorie la liceul din Târgu-Ocna), lansată cu ocazia centenarului unității de învățământ și intitulată ,,Colegiul Național `Costache Negri` din Târgu-Ocna. De la tadiție la modernitate (1918 – 2028)”:
,,Din 1949 până în 1977, Liceul Teoretic din Târgu-Ocna a functionat cu doua secţii: reală şi umană, iar din 1956 se ţin şi cursuri serale. Între 1977 şi 1990, liceul devine industrial, cu profil minier la început (1977 – 1979), apoi petrolier (1979 – 1990), pregătind elevii în specializări tehnice puţin cerute de profilul economic al zonei. Este perioada cu cele mai numeroase promoţii de elevi, cu efective de clase mărite (peste 40 de elevi de clasă), cu ateliere pentru pregătire tehnică (actuala clădire anexă 2), cu săptămâni de practică agricolă la începutul fiecărui an şcolar, cu internate pentru elevii veniţi din zone mai îndepărtate şi cu multe alte aspecte caracteristice învăţământului din epoca ceauşistă. În perioada 1986 – 1990, liceul industrial funcţiona cu circa 50 de clase, având peste 1.100 de elevi, care urmau 7 profiluri de calificare în meserii din domeniul petrolier. Efectivele mărite, numărul mare de clase, cu desfăşurarea orelor în trei schimburi, de luni până sâmbăta, cu activităţi culturale duminica, cu indicaţii `preţioase` de la centru, au făcut calendarul profesorilor greu de acceptat”. Ca și programul elevilor, aș completa eu, însă cu reușita trecerii peste toate acestea, ca și peste altele pe care ni le-a oferit viața, toate transformate pe parcurs în amintiri… Și pentru că au fost atâtea, ele vor rămâne subiectul discuțiilor și poveștilor care ne vor motiva întâlnirile și care ne vor ține aproape și în anii viitori. Ca foști colegi cândva și ca actuali buni prieteni…
Au semnat în catalogul din acest an: Dan-Mihai Chițoiu, Adrian Chiru, Carmen Bogdan, Daniela Cojanu, Corneliu Constantinescu, Gica Mitrofan, Smaranda și George Buznea, Rodica Lucaci, Meșterca Valeriu și Romulus-Dan Busnea.
Această nouă ediție a luat sfârșit, iar gândurile ne zboară deja la ediția de anul viitor, a șasea, care este însă și una aniversară, întrucât se vor împlini cini ani de când acest eveniment de suflet se organizează și se desfășoară la Slănic-Moldova!
Cu mulțumiri speciale, tuturor colegilor care au venit mai de departe, ca și familiei Cristi și Anca Iordan, proprietarii locației, pentru întreg sprijinul acordat, ca și pentru excelentele condiții oferite! Doamne ajută tuturor, sănătate, spor în toate și să ne revedem cu bine!
Cu onor, colegilor mei din generația optzecistă, Romulus-Dan BUSNEA
P. S. ,,Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniţi”, afirma Jean Paul Richter, iar Nichită Stănescu spunea că ,,suntem ceea ce ne amintim”.
Sursa datelor: prof. Corneliu Stoica
