Despre locurile în care astăzi se află cunoscuta stațiune balneoclimaterică Slănic-Moldova se pomeneşte prima dată în hrisovul dat de Constantin Cehan Racoviţă, la1 ianuarie 1757, când întreaga vale a Slănicului „şi cu tot dealul de unde se scoate sare” fãcea parte din moşia singurului domn din epoca fanariotă, născut dintr-o familie curat românească, la Racova (Vaslui) şi care a ocupat în două rânduri scaunul Moldovei.
Primele mărturii și descrieri ale stațiunii apar în lucrarea ,,Din Moldova. Tablouri și schițe din 1850”, al cărei autor este Wilhem de Kotzebue (1813-1887), prozator, traducător și diplomat rus de origine germană, care a îndeplinit funcția de Consul al Germaniei la Iași, secretar al misiunii diplomatice ruse la Karlsruhe, ambasador al Rusiei la Berna și Dresda. A zăbovit timp de 11 ani pe meleagurile moldave (1847-1858), fiind căsătorit cu Aspazia Cantacuzino, una dintre fiicele cneazului Gheorghe Cantacuzino şi ale Elenei Gorciakof. În această carte, Kotzebue ne înfățișează și povestea descoperirii primului izvor mineral la 20 iulie 1801, de către serdarul Mihalachi Spiridon, cămărașul ocnelor de la Târgu-Ocna, aflat la vânătoare prin acele locuri. Iată, așadar, trecură 220 de ani de la acel moment, care va marca și nașterea stațiunii Slănic-Moldova!
Ulterior, Mihalachi Spiridon va mai descoperi în anii 1804-1807 izvoarele nr. 3, 4 şi 5, şi prin tăierea pădurii şi spargerea stâncilor face drum pe care oamenii erau în stare să meargă la izvoare cel puţin călare. În 1812 ,,se iviră la Slănic cei dintâi bolnavi, în număr de doi sau trei, care auziseră vorbindu-se despre izvoarele de tămăduire din Germania și știau să prețuiască folosul adus de apele minerale”. În 1840, staţiunea apare pentru prima dată pe harta ţării, sub denumirea de Feredeiele Slănicului. În 1856, din însărcinarea Epitropiei Sf. Spiridon din Iași (administratorul stațiunii), pe baza unor analize parţiale făcute în 1852 de farmaciştii Zotta şi Abrahamfi (ajutaţi și de chimiştii Schnnel şi Th. Stenner), protomedicul dr. Ludwig Steege întocmeşte un studiu complet al izvoarelor, pe care le compară cu apele unor vestite staţiuni europene.
De altfel, valoarea terapeutică a apelor minerale de la Slănic-Moldova a fost confirmată de-a lungul timpului de medaliile obținute la Expozițiile internaționale de la Viena (medalie de aur, 1873), Frankfurt pe Main (medalie de argint, 1881), București (medalie de aur, 1894), Paris (medalie de aur, 1889). Din aceste motive a fost comparată de catre specialiști cu apele minerale de la Karlovy-Vary, Vichy, Aix-les-Bains, Baden-Baden etc.
Linia ferată Adjud – Târgu-Ocna a fost dată în folosinţă în 1888, iar în 1890 se construieşte şoseaua Târgu-Ocna – Slănic-Moldova, o dată cu alte patru poduri de fier peste râul Slănic. În anul 1897 (iunie), apare pitorescul ziar de sezon ,,Curierul Băilor Slănic”, elogios semnalat de presa acelor vremuri, care îl prezintă ca pe ,,singurul ziar ce apare într-o staţiune balneară a României”, iar în perioada 1903-1904, au loc stagiunile teatrului bucureştean – primele dintr-o staţiune montană românească, cu actori de calibru, printre ei numărându-se şi Aristide Demetriade, cel care a făcut carieră în rolul lui Hamlet.
Evoluția stațiunii va fi descrisă și de prof. Cleopatra I. Tăutu, de la Liceul de Fete din Bacău, în prima monografie dedicată stațiunii, intitulată ,,Slănicul Moldovei. Monografie scrisă în anii 1930-1934”.
Slănic-Moldova era o staţiune balneoclimaterică modernă pentru acele vremuri, care putea sta alături de alte renumite staţiuni străine, vizitată de-a lungul anilor de oameni de seamă, printre care, poetul Costache Conachi, mitropolitul Veniamin Costachi, Coastache Negri, Ion Creangă, Nicu Gane, regele Carol I, George Enescu, Miail Sadoveanu, Alexandru Vlahuță, Nicolae Iorga și mulți alții. De atunci a fost supranumită „Perla Moldovei”, renume care dăinuieşte până în zilele noastre.
Anii Primului Război Mondial au prefãcut stațiunea într-o ruină, iar în timpul celui de Al Doilea Război Mondial devine locul de cantonare a Grupului de Armate Germane ,,Ucraina de Sud”, aflate în retragere.
Abia după naţionalizarea staţiunilor balneoclimaterice (1948), Slănic-Moldova ia un nou avânt, devenind un centru modern de tratament hidromineral ştiinţific, unul cu caracter permanent, astăzi stațiune turistică de interes național.
În fiecare an, în ziua de 20 iulie, la marea sărbătoare creștină a celebrării Sfântului Ilie, Biserica ortodoxă ,,Sfântul Ilie” din Slănic-Moldova își serbează hramul, care este și patronul spiritual al stațiunii.
Alte informații și reportaje despre stațiune pot fi vizualizate pe site-ul de turism al județului, www.turism-bacau.ro.
Să-i urăm stațiunii noastre dragi, La Mulți Ani și să avem parte de ea, încă ani buni de acum încolo!
Romulus-Dan BUSNEA
